Festivalul Enescu a început cu o săptămână a marilor dirijori

Asculta acest articol

Prima săptămână a Festivalului Internaţional “George Enescu” a stat sub semnul unor mari dirijori care şi-au demonstrat arta în faţa publicului bucureştean şi celor ce au urmărit de la distanţă, video sau audio, concertele din aceste zile. Ne gândim în mod special la trei nume: Kristian Järvi, Zubin Mehta şi Sir Simon Rattle.

Toate concertele lor au avut loc la Sala Palatului din Capitală şi, dincolo de obiecţiile deja clasice privind acustica sălii sau garderoba celor prezenţi, cu referire expresă la cuplul prezidenţial, au fost momente de autentică emoţie culturală şi demonstraţii de măiestrie.

Kristian Järvi, pasionalul

Concertul de deschidere a fost susţinut de una din formaţiile muzicale aflate în vogă în ultima vreme, Orchestra Română de Tineret, rodul unui proiect care şi-a propus să adune cei mai buni instrumentişti tineri din ţară într-un ansamblu de mare performanţă, coordonat de renumitul dirijor Cristian Mandeal. Trebuie să notăm că din această orchestră au făcut parte în timp şi sătmăreni: violoniştii Vlad Răceu şi Roxana Bârsan, clarinetistul Răzvan Poptean. Toţi crescuţi ca muzicieni la Liceul de Artă din Satu Mare.

După ce au triumfat în primăvară pe scena Filarmonicii din Berlin, tinerii orchestranţi s-au aflat pe scena Sălii Palatului în compania unui dirijor la fel de tânăr, exuberant şi plin de bucuria experimentului muzical< estonianul Kristian Järvi. Inspiraţi de bagheta sa vivace şi carisma sa dublată de o înţelegere a spiritului muzicii dincolo de notele scrise în partitură, au oferit un concert inaugural de foarte bună calitate, cu Rapsodia I de Enescu, Concertul pentru vioară de Sibelius (cu Sarah Chang solistă) şi mai ales “Carmina Burana”, unde ansamblul şi-a dezlănţuit energiile. Iar dirijorul, fără să-şi piardă o clipă zâmbetul, a condus cu mână forte orchestra, Corul Filarmonicii “George Enescu”, Corul de Copii Radio (o revelaţie) şi un trio solistic în care a strălucit soprana Jennifer O’Loughlin, oferind la final şi un bis pentru un public total cucerit.

Zubin Mehta, cerebralul

La cei 78 de ani ai săi, marcat de o operaţie care l-a obligat să folosească un baston şi să dirijeze aşezat, Zubin Mehta a condus Filarmonica din Israel în două seri consecutive cu programe deloc facile. A început primul concert cu Simfonia de cameră de Arnold Schoenberg, iar al doilea cu ultima lucrare semnată de George Enescu, poemul “Vox Maris”, o uriaşă provocare pentru orice orchestră. Mai mult decât atât, a ales pentru părţile secunde două simfonii lungi şi profunde< în prima seară a 8-a de Bruckner, în a doua seară a 9-a de Mahler. Şi a condus aceste programe cu liniştea dată de decenii de experienţă, nelăsându-se nicio clipă tentat să devieze de la intenţia partiturii, interpretări curate, limpezi, cerebrale, chiar dacă, poate, pentru gustul unor ascultători, lipsite de fior emoţional. Venerabilul dirijor a acceptat apoi propunerea de a deveni, peste doi ani, preşedinte onorific al Festivalului. O onoare binemeritată.

Sir Simon Rattle, expresivul

Mult aşteptatul concert al Filarmonicii din Berlin sub bagheta celui care o conduce de aproape 15 ani, Sir Simon Rattle, a arătat celor care au avut şansa să fie în sală sau au urmărit transmisia de pe site-ul festivalului ce înseamnă simbioza şi încrederea deplină dintre dirijor şi cei pe care-i conduce. În complicata Simfonie a 4-a de ]ostakovici orchestra berlineză a arătat şi sunat ireproşabil, munca din repetiţii arătându-şi roadele, ceea ce i-a permis dirijorului accente expresive memorabile, care l-au făcut, de altfel, celebru printre melomani. Când baza e solidă, detaliile de fineţe strălucesc. O lecţie pentru muzicienii, de toate genurile, care se lasă tentaţi de artificiul ieftin în dauna unei grijulii pregătiri şi înţelegeri a lucrării abordate.