Asculta acest articol[slideshow id=6303]
Lumea are perceptia ca machiavelismul este un fel de miselie caragialeasca care inseamna sa il lovesti pe la spate pe amicul tau, nu pentru niste motive certe, ci doar pentru profit, pentru vanitate si pentru moartea caprei sale. Machiavelismul a devenit un fel de justificare a unui comportament politic, prin care aflam ca politica lucreaza cu alte instrumente, nu cele cunoscute si dorite de om, ci cu interese perverse.
Trebuie sa repet pentru cei care stiu si sa spun, pentru cei ce nu stiu, ca Machiavelii n-a scris niciodata ca Principele, cel pe care il visa sa reunifice faramitata Italie, trebuie sa fie un escroc corupt, lipsit de morala, care sa calce pe cadavre pentru propria lui bunastare si pentru propria preamarire. Nu, din contra, tratatul lui politic este o metodica statuare a calitatilor si a logicii pe care un conducator bun trebuie sa le aiba tocmai pentru a-si indeplini responsabilitatea sociala pe care o are fata de supusi si fata de patrie. Ce a facut ganditorul italian, a fost sa spuna cu destul curaj ca exista o serie de principii care ghideaza politica unui stat, o morala statala, diferita de cea a individului si care aduce beneficii pentru intreaga cetate, atat in prosperitate dar si in propasire individuala.
Omul virtuos al lui Machiavelli este un om foarte critic cu el si cu cei din jur, atent la toate desfasurarile si care isi iubeste patria “mai mult decat sufletul”, in sensul ca trebuie sa faca si sacrificiul ultim pentru scopul cetatii sale si a carui scara de a masura valoarea este fapta. Acum, trebuie sa observam, ca ceea ce a schimbat ganditorul florentin, face tocmai diferenta fata de gandirea politica de pe meleagurile noastre.
La noi, toti domnitorii isi incepeau domniile, prin formulari ce proslaveau pe Dumnezeu, prin care afirmau atat faptul ca sunt stapani prin vointa divina dar si ca ceea ce ii calauzea in faptele era credinta. Niciodata, in istoria noastra politica, n-a indraznit nimeni sa secularizeze decizia politica, sa o rupa existenta si postura sa sociala in afara lui Dumnezeu, inclusiv regii moderni ai Romaniei, nu mai vorbim de domnitorii pamantului.
Iata cum incepe, intemeietorul domniei muntene Neagoe Basarab, lucrarea sa politica, testamentul sau pentru fiul sau Teodosie si pentru generatiile de domnitori ce aveau sa ii urmeze< “Iubitu mieu fiu, mai inainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neincetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel intelept, si ziua si noaptea si in tot ceasul si in tot locul” si nu doar inceputul este asa, toata cartea lui de invataturi este o transpunere a invataturii evanghelice in actul de domnie, act care facut cu dreptate si cu credinta il duce pe domnitor in randul apostolilor, prin faptele pe care le inchina Creatorului. Esenta< politica la romani trebuie sa fie bazata pe morala crestina. Adica tot ceea ce face conducatorul drept in cultura noastra este sa asculte de Dumnezeu si sa puna dreptatea Sa in faptele pe care le infaptuieste.
Ce ne arata aceasta incursiune istorica? In primul rand, cine uita istoria, nu mai are nici un viitor, nu are nici o identiate. in al doilea rand, ca sa vedem daca ce traim in vremurile noastre e bine sau rau, pentru ca in degeneratele vremuri de acum, se pare ca nu mai avem nici o busola, nu mai stim sa mai distingem graul de neghina.
Vedem pe scena noastra politico-electorala locala niste personaje politice de care ar trebui sa ne fie rusine ca neams indivizi fara niciun fel de scrupule si care se vor “principi” ai cetatii. Nu doar ca sunt traseisti politici, premianti la nivel national si nu doar ca schimba partidul politic de la o zi la alta ca pe sosete, dar acesti indivizi se pun in prim-plan si se promoveaza ca si cum ar fi salvatorii patriei.
Cum ar putea baimareanul – mai aveam si noi o mandrie ca suntem mai altfel – sa aleaga o iuda care nu are niciuna din calitatile pe care TOTI, dar toti filozofii si scriitorii din lumea asta le-au spus ca sunt obligatorii. Suntem mai destepti sau mai prosti? Nu suntem prosti cu siguranta ci doar sufocati de mediatizarea excesiva si cumparata pe multi arginti ai unor mincinosi si hoti care vor sa conduca destinele acestui oras. Pai cand a ales baimareanul sau romanul vreodata in istoria sa oameni de nimic sa le fie conducator? A fost Avram Iancu pe “model” contemporan? S-au lepadat vreodata Brancoveanu, Simion Barnutiu si saguna si toata pleiada de domnitori apostolici de credinta si morala crestina? A schimbat vreunul partida politica a vremii lui si a trecut in barca cealalta si si-au negat propria lor identitate? Au vandut tara si oamenii pentru nimicuri? Nu, frati romani. Totdeauna romanul a dorit un stapan drept si cu frica de Dumnezeu si de aia nici comunismul, ca regim fanariot, n-a fost legitim si cum nici acum, multe domnii locale nu sunt legitime. Ce vedem noi azi pe piata politica, sunt niste neoameni cum ar zice bunicii nostri, n care nu au frica de Dumnezeu si care ne calca demnitatea in picioare zi de zi. Daca va doriti ca vreodata, sa nu va mai fie scarba, frica si de plans romanului in tara sa, in orasul si satul lui, alungati din cetate nesimtitii, traseistii politici, gunoiul uman care corupe si a pus stapanire pe politic.
Acum sau oricand va veti alege conducatorii, spuneti NU traseistilor politici, spuneti NU miseliei, spuneti DA oamenilor condusi de morala sa va conduca destinele. Conducatorii vostri trebuie sa fie servitorii vostri in cel mai biblic sens. Citez din parintele Nicolae Steinhardt cu privire la conducatorii destinelor noastre< “Dovada ca functionarul nu se poate apara zicand< am executat ordinele, ca poarta o raspundere, e faptul ca in Crez se spune “in zilele lui Pontiu Pilat”, iar nu in zilele lui Tiberus Claudius Nero Caesar”. Conducatorul, asadar, va fi tras la raspundere. Insa si cel ce il apara va trage aceeasi soarta. Sa alegeti intelept!
Fii primul care comentează