Asculta acest articolMihai Bogdan, personajul complex din “Absentii” lui Buzura
In “Absentii” (1970), primul roman a lui Augustin Buzura, exista un episod care nu a fost tratat cu toata atentia de critica literara, desi, dupa parerea mea, este fundamentul intregii constructii al cartii. Medicul psihiatru Mihai Bogdan, personajul central al romanului, pe cand era copil, pune sa fiarba intr-o oala o pisica pentru ca i s-a spus ca numai invingand frica va putea deveni puternic, capabil sa-si urmeze destinul, fara amestecul celorlati. Asta dupa ce tatal sau, simplu muncitor la o unitate de stat, inghitea zilnic apostrofarile sefilor si colegilor, fara sa reactioneze. Mihai nu-l simtea pe tatal sau capabil sa-l protejeze de vreun rau sau sa-l ajute in momente dificile, asa ca in timp l-a considerat inutil. El se hotaraste sa rupa pisica in doua, mai precis sa o fiarba la o intersectie de drumuri, intr-o noapte fara luna. Asa considera el ca poate iesi de sub teroarea fricii, sa ajunga un om liber, cel putin la nivelul gandirii. Intentiile lui sunt laudabile. Mihai vrea sa iasa din lumea “obsedantului deceniu” in care dominata era legea supunerii, a lasitatii, a oropsirii individului in numele unor principii (oarecum) straine poporului roman. Medicul psihiatru de mai tarziu pastreaza in biblioteca un os din pisica pe care a sacrificat-o pe altarul fricii. Relicva ar avea menirea sa-i reaminteasca faptul ca in noaptea aceea de pomina si-a cucerit independenta, cel putin pentru o perioada din viata, asa ca poate sa faca absolut ce vrea. Nu peste multa vreme, Mihai Bogdan isi da seama ca pisica a fost sacrificata in zadar, vechea frica de care era stapanit tatal sau (si majoritatea cetatenilor) revine in gandurile si mai ales in viata lui. Orizonturile la care visa sa ajunga se indeparteaza constantant, cursa compromisurilor pe care va trebui sa le faca este abia la inceput… Buzura stie, are arta demonstratiei atunci cand ne propune diferenta dintre doua cuvinte devenite stari< “inteligenta” si “desteptaciune”. Inteligenta este de cele mai multe ori ineficace in planul practic. Desteptaciunea are alte valente. In primul rand ea asigura adaptabilitatea, atat de necesara vremurilor pe care le traim. Mediocri, lipsiti de inteligenta dar plini de desteptaciune, au, in viziunea lui Buzura, si argumente: “Cand vrei sa mananci bine? La o suta de ani?”, sau: “Ai avut note mici la biologie! Ai lipsit la cursul de adaptare”. Fac cuvenita precizare: gandurile de mai sus sunt despre o carte aparuta in anul 1970, care a luat premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Chiar ca se scria bine (si) pe vremea aceea…
Fii primul care comentează