Gaze cu efect de sera de pe suprafata Oceanului Arctic

Asculta acest articol

Suprafaţa Oceanului Arctic s-ar putea afla la originea emisiilor de metan, un important gaz cu efect de sera, potrivit unui studiu realizat de experţii in clima, publicat duminica in Nature Geoscience.

Cu ocazia mai multor misiuni, cercetatorii au masurat concentraţiile atmosferice de metan din teritoriile arctice de pana la 82 de grade latitudine nordica.

Oamenii de stiinţa, citati de Mediafax, au constatat concentraţii importante de metan in apropiere de suprafaţa oceanului, in special in zonele in care apar bucaţi de gheaţa.

Astfel, printr-un mecanism pana acum necunoscut, apele de la suprafaţa Oceanului Arctic ar putea reprezenta o sursa importanta de metan, “potenţial sensibil la schimbarile inregistrate la nivelul suprafeţei ingheţate a marii”, au explicat autorii studiului, coordonat de Eric Kort de la Institutul de tehnologie din California (Caltech).

Savanţii au constatat deja ca metanul, captiv vreme de milioane de ani in permafrostul din Siberia si din America de nord, “evadeaza” din sol atunci cand temperaturile cresc. El contribuie astfel la incalzirea globala, care genereaza la randul ei, ca intr-un cerc vicios, o eliberare suplimentara de metan atmosfera.

Potrivit noului studiu, concentraţiile de metan de la suprafaţa apei oceanice din zonele nordice sunt asemanatoare celor de pe coastele Siberiei Orientale, in urma unei eroziuni a permafrostului.

Aceasta este pentru prima data cand s-a stabilit o contribuţie directa a metanului provenind din oceane, nu de pe continent, la latitudinile arctice, la incalzirea globala.
Mecanismul nu a fost deocamdata clarificat. Potrivit oamenilor de stiinţa, este improbabil ca acest gaz sa fi fost emis de sedimentele de pe platoul continental. in schimb, este posibil ca el sa provina din anumiţi microbi (metanogeni) de la suprafaţa oceanului.

Metanul este cel mai important gaz cu efect de sera dupa dioxidul de carbon (CO2). Concentraţiile sale din atmosfera sunt relativ scazute, insa metanul este de 20 de ori mai eficient decat gazul carbonic in ceea ce priveste captarea caldurii solare.

Concentraţiile de metan au crescut rapid odata cu industrializarea care a urmat dupa Al Doilea Razboi Mondial, dupa care a urmat o perioada de relativa stabilitate in anii ’90, urmata recent de o noua crestere.