Asculta acest articolUn studiu realizat de BCE şi preluat de Bundesbank şi publicaţiile europene, în special cele germane, a stârnit mânia germanilor. Pe fondul tensiunilor politice în creştere, datorate în special apropierii alegerilor parlamentare din Germania, rezultatul studiului nu a făcut altceva decât să pună sub semnul întrebării cât de puternică este economia germană şi care este viitorul zonei euro, conform financiarul.ro.
* Grecii mai bogaţi decât nemţii
Săptămâna trecută pe coperta reputatei publicaţii germane Der Spiegel trona un măgar care ducea un grec şi trei saci de bani. Grecul purta o umbrelă în culorile Uniunii Europene. Titlul de deschidere “Minciuna sărăciei – cum ţările europene în criză îşi camuflează bogăţia”.
Polemica lansată de revista germană are la bază un studiu al Băncii Centrale Europene care i-a făcut pe nemţi să spumege de furie. Studiul realizat pe baza datelor provenind din peste 62.000 de gospodării europene face referire la patrimoniul deţinut de fiecare familie.
Or, conform respectivului studiu, germanii au descoperit că se află printre cei mai săraci din Uniunea Europeană. Mai mult, bogăţia lor medie este mai mică decât cea a grecilor sau ciprioţilor cei care s-au numărat printre beneficiarii ajutorului “dezinteresat” al Germaniei şi care în aceste momente ocupă pieţele solicitând ieşirea din zona euro.
Conform studiului realizat de BCE pe baza cifrelor referitoare la perioada 2007-2011, patrimoniul mediu al gospodăriilor germane (cel care-i separa pe cei 50% mai săraci de cei 50% mai bogaţi) este inferior cu până la jumătate din patrimoniul grecilor. În contrapartida, bogăţia medie este net superioară.
Dacă luăm în discuţie cazul câtorva ţări reprezentative pentru zona euro, diferenţele care se constată între patrimoniul “median” (sub cel care se află 50% din populaţie) şi cel mediu se explică prin repartizarea bogăţiei.
În Germania aceasta este concentrată, 10% dintre cei mai bogaţi germani au un patrimoniu mediu de 1,16 milioane de euro, în timp ce patrimoniul mediu al celor 10% dintre cei mai bogaţi greci este de 574.000 euro.
Privind din acest punct de vedere, situaţia care i-a nedumerit şi înfuriat pe nemţi poate fi privită ca o glumă proastă: Grecii mai bogaţi decât nemţii? O întrebare la care şi BCE a evitat să dea un răspuns ferm, studiul respectiv fiind destinat unui cerc restrâns de iniţiaţi.
Dacă raportat la patrimoniu, într-adevăr, nemţii se află în coada clasamentului, nu acelaşi lucru se poate spune despre veniturile acestora.
Discrepanţa se poate explica prin faptul că valoarea activelor deţinute este cea care face trimitere directă la bunuri imobiliare. Or, din acest punct de vedere, germanii sunt mai puţin legaţi de imobiliare, aproape jumătate dintre aceştia nefiind proprietari de imobile, preferând să locuiască în chirie.
Dacă la aceasta se adaugă rata de îmbătrânire a populaţiei, se ajunge la un preţ mediu al imobiliarelor destul de scăzut.
Pe de altă parte, recenta unificare a celor două Germanii a scăzut şi mai mult valoarea patrimoniului datorită faptului că familiile provenite din Germania de Est sunt destul de sărace. (De altfel, unii economişti au explicat competitivitatea sistemului german plecând tocmai de la aceste realităţi care au permis o politică salarială moderată şi care nu a dat naştere la mişcări sociale relevante).
Astfel s-a ajuns ca preţul mediu pe metrul pătrat de spaţiu locativ în Germania să se situeze la 1.300 euro, ceea ce înseamnă de trei ori mai puţin decât în Franţa şi sub media europeană.
* Un studiu discutabil
Studiul celor de la BCE mai subliniază însă şi alte discrepanţe flagrante la nivelul zonei euro.
Dacă se face o comparaţie între nivelurile medii, ciprioţii posedă bunuri patrimoniale de 5 ori mai multe decât germanii, belgienii de 4 ori mai multe, spaniolii şi italienii de 3,5 ori mai multe.
În cifre absolute, asta se traduce prin faptul că germanii au patrimoniu mediu de 195.00 euro, în timp ce spaniolii deţin în medie un patrimoniu de 286.000 euro, iar francezii 229.000 euro.
Aşa după cum am precizat deja, diferenţa este dată de deţinerile imobiliare, doar 44% dintre germani sunt proprietari faţă de o rată de 57,9% în Franţa sau de 82% în Spania.
Pe de altă parte, bogăţia germană este concentrată în mâna a 10% dintre nemţi (cei care au peste 440.000 euro) şi care deţin 60% din proprietăţile private. Dacă se ia în calcul coeficientul Gini – cel care măsoară inegalităţile (zero este echivalentul egalităţii absolute) – Germania se poate “lăuda” cu o rată de 0,78, mai mică decât cea din SUA de 0,8, dar superioară celei din Franţa (0,76).
Dincolo însă de aceste cifre ar trebui precizat că rezultatele studiului sunt discutabile, metodologia folosită fiind criticată.
De exemplu, în setul de date prelevate de la cele 62.000 de familii recenzate nu au fost incluse pensiile, iar cifrele luate în calcul nu sunt perfect comparabile.
După cum subliniau cei de la publicaţia franceză l’Echos, datele prelevate de la 3.565 familii germane de către Bundesbank se bazează pe o anchetă realizată în perioada septembrie 2010 – iunie 2011, în timp ce datele franceze sunt rezultatul studiilor făcute de Institutul Naţional de Statistică francez în 2012, cele spaniole debutează în 2008 şi au fost publicate de Banca Spaniei în 2011 (de remarcat că după 2008 piaţa imobiliară s-a prăbuşit).
Indiferent însă cât de discutabile sunt rezultatele studiului cert este că sunt departe de a încuraja populaţia germană să-şi mai dorească să rămână în zona euro.
Cu atât mai mult cu cât solidaritatea de care au dat dovadă până acum a costat destul de mult Germania pentru a mai accepta continuarea actualului joc financiar care se poartă pe teritoriul uniunii. Asta a făcut ca nou apăruta formaţiune politică germană PS să menţioneze într-un text prezentat în cadrul convenţiei europene a partidului să denunţe “intransigenţa egoistă a Angelei Merkel” care nu mai face deosebire între economiile germanilor şi cele ale altor europeni.
Este o greşeală politică care o poate costa însă scump pe cancelarul german în alegerile din toamnă. Iar studiul BCE este departe de a-i veni în ajutor acesteia în lupta pentru păstrarea puterii. Doar în cazul în care aceasta se va reorienta şi va aborda o linie politică şi mai dură decât până în acest moment, pentru a-şi convinge conaţionalii că nu sunt o generaţie de sacrificiu pentru binele europenilor.
Fii primul care comentează