Hara romaneasca

Asculta acest articol

As vrea sa scriu despre “Hora romnaneasca” dar… e un dar. Hora lumii sau hora horelor e lasata demult deoparte. De o perioada de timp substantiala asistam neputinciosi la aceasta “Hara” – politica, la acasta interminabila plina de o ura nemarginita, transformata de fapt in “Razboiul romano-roman” intre opozitie si putere care, cam de multicel timp nu se mai inteleg. Vorbesc limbi diferite, iar o tara, cu cetateni de aceeasi simtire si neam sta pe loc sau mai bine zis “avanseaza” in ivolutie. Ivolutie pe toate planurile. Cel mai greu este planul starii de saracie generala in care se zbat cca. 22 milioane de oameni. In timp ce in 20 de ani tara a fost umpluta de ruine care zac in nestire si ocupa zeci de mii de hectare, asta referitor la industrie, iar agricultura s-a intors la plugul de lemn si vaca ce trage la jug, dar sa si lapte, ramanand milioane de hectare nelucrate, deci in timpul acesta hara dintre politicieni atinge cote apocaliptice fara sa atinge vreodata cel putin tangential una din marile probleme ale natiunii romane care sa fie rezolvata pas cu pas in timp si spatiu. Aceleasi chipuri sterse, figuri de ceara, smecherasi de trei parale care si-au dat titlu de politicieni, apar seara de seara pe ecranele televizoarelor isi desfasoara logosul cretinizat in paginile ziarelor, iar dupa jaful ingrozitor ce l-au facut asupra intregii tari vreme de 20 de ani, vin si dau sfaturi, critica, se razboiesc in cuvinte care mai de care mai violente, fara a fi capabili sa inteleaga ca a venit scadenta. A venit scandeta “marii revolutii distrugatoare de bunuri – produse si mediu natural romanesc”. Nu mai au ce privatiza si vinde pe doi lei, solul si subsolul devine din ce in ce mai sarace, padurile gem sub amenintarea topoarelor, produsele agricole nu mai au demult mirosul reavan al solului romanesc si ca atare imbogatirea din politica e la final. Si atunci, ce rost mai are aceasta “Hara” permanenta, aceasta psihoza desarta care inmulteste numarul romanilor la spitalele neuropsihiatrice si al celor care “iau campii” spre alte zari pline de speranta. Opriti-va fratilor, puneti la loc “Hora Unirii” aduceti o orchestra de lautari autentici, ca ne-am saturat de “manelele politice” si de cele cantate in toate autobuzele navetiste sau de cursa lunga!

Romulus Fica