Asculta acest articol… supuși fiind la critici repetate sau chiar abuzuri. Copilul mic învață să supraviețuiască criticilor și abuzului creându-și diverse mecanisme de apărare care ulterior se transformă în comportamente distructive.
În cartea sa “Cum să-ți reinventezi viața” (2017), Jeffrey E. Young identifică și descrie cele mai comune unsprezece capcane mentale care sunt de fapt tipare ce se instalează în copilărie și au reverberații pe tot parcursul vieții. Una dintre aceste capcane, cu impact major asupra stimei de sine, este capcana Deficienței. “A început prin ceva ce ni s-a făcut de către familie sau de către alți copii. Am fost abandonați, criticați, hiperprotejați, abuzați, excluși sau deprivați – am fost răniți într-un fel sau altul. Capcana mentală a ajuns să facă parte din noi. La mult timp după plecarea din casa părintească, noi continuăm să creăm situații în care suntem tratați prost, ignorați, umiliți sau controlați și în care nu reușim să ne îndeplinim cele mai importante obiective”.
Cei prinși în capcana Deficienței au convingerea că nu merită să fie apreciați și nu sunt demni de iubire. În copilărie, aceste persoane simțeau că părinții aveau tot dreptul să îi critice, să îi umilească și să îi respingă, luând vina asupra lor. “Emoția cel mai strâns legată de capcana Deficienței este aceea de rușine. Sentimentul de rușine este ceea ce simțiți atunci când vă sunt dezvăluite defectele”.
În momentul când ni se activează o capcană mentală, una din strategiile pe care le putem adopta, ca stil de coping, poate fi fuga. “Prin Fugă, evităm să ne gândim la capcana în care ne aflăm. O scoatem din minte. Fugim, de asemenea, de sentimentele legate de această capcană. Când apar sentimente, le atenuăm. Luăm droguri, mâncăm excesiv, facem curățenie în mod compulsiv sau muncim până la epuizare”.
Iată, așadar, legătura care poate exista între capcana deficienței și stilul de coping adoptat, fuga sub forma apelării la adicții, ceea ce ne încurajează să stabilim o corelație pozitivă între cele două fenomene psihologice și chiar să atribuim schemei dezadaptative a deficienței rol de predictor pentru tulburările psihice cauzate de diverse dependențe. Numeroase studii făcute în această privință vin să confirme asocierea între sentimentul deficienței și adicții.
Viciile se instalează tiptil și de cele mai multe ori nici nu le conștientizăm
Una dintre cele mai răspândite adicții, mai ales în ultima decadă a erei noastre, este consumul excesiv de tehnologie, răspândit cu preponderență în rândul tinerilor. Un studiu realizat în 2014 în Coreea de Sud și-a propus să evalueze percepția și conștientizarea dependenței de smartphone. În cadrul studiului au fost intervievați 70 de utilizatori ai smartphon-ului și s-au identificat două tipuri de dependență, una funcțională, legată mai mult de aparatul în sine, și una existențială, legată de atașamentul obsesiv și adesea inconștient față de smartphone. În ambele cazuri, participanții au negat că ar fi dezvoltat o dependență de smartphone. În urma acestui studiu, am putea concluziona că dependența de tehnologie, la fel ca și orice altă dependență, este un proces care se derulează inconștient și care poate duce, în timp, la pierderea controlului asupra echilibrului psihic.
Fii primul care comentează