Inca nu am atins punctul critic

Lupta pensionarilor cu Traian Basescu atinge cote nemaivazute. Pana acum, batranii au constituit o constanta a bazinului electoral prezidential. Oamenii in varsta voteaza cu puterea. Presedintele este chiar simbolul puterii si era considerat drept un protector, un garant al drepturilor celor lipsiti de putere.
Cu toate protestele stradale pana acum Traian Basescu nu le-a dat niciun raspuns pensionarilor. I-a ignorat, ca si cum ar fi vorba doar despre o mana de oameni manipulati de forte politice. Este acelasi tip de abordare specifica anilor postdecembristi cand orice revolta populara era considerata o actiune a fortelor oculte.
In vreme ce pensionarii se legau in lanturi, la Guvern avea loc o sedinta cu participarea presedintelui. Puterea, cu randurile stranse, cauta solutii. E bine ca nu mai sta pasiva ca pana acum. Sub presiunea strazii, sub presiunea sindicatelor si patronatelor, sub amenintarea grevei generale, Guvern si Presedintie isi dau mana. Factorii responsabili, cum se spunea pe vremuri, isi pun mintea la contributie. Dar pana acum nu au reusit decat sa lanseze in spatiu un strigat, un S.O.S. directionat spre o singura tinta: salarii si pensii taiate.
Ca sa se asigure si cu un colac de salvare de la FMI, guvernul se vede obligat sa-si asume in fata Parlamentului responsabilitatea pe legea de ajustare a salariilor si pensiilor.
Pensionarii au tot dreptul sa strige in strada. Important este ce se intampla in institutii. Parlamentarii din arcul guvernamental, de la PD-L la UDMR, de la independentii din Uniunea pentru Progres la minoritarti, trebuie sa-si calce pe principii si sa voteze legea cea mai nepopulara din istoria ultimilor 20 de ani. Disponiblizarile din timpul lui Victor Ciobea par jocuri de copii fata de ce pregateste Guvernul Boc.
Cel mai rau este insa faptul ca nimeni nu stie cu exactitate ce se intampla. Chiar si amputarea salariilor si pensiilor este pusa sub semnul intrebarii. Un ministru zice ca nu se vor taia pensiile sub 10 milioane, iar altul zice ca nu se fac exceptii. Dihania a intrat si in randul patronatelor. O parte dintre cei care conduc organizatiile patronale sunt acuzati ca ar fi negociat cu Basescu si Boc taierea salariilor in locul cresterii taxelor si impozitelor.
Poate ca cea mai semnificativa pozitie o are unul dintre partidele de la guvernare. UDMR sustine inghetarea pensiilor mici, ceea ce vine in contradictie cu decizia Guvernului.
In aceste zile pleaca scrisoarea de intentie catre FMI. Dupa cate se pare nu a intervenit nicio schimbare. Urmeaza asumarea legii in Parlament. In urma ei va veni motiunea de cenzura. Opozitia nesustinuta de UDMR sau independenti nu poate darama Guvernul. Inca nu a ajuns cutitul la os. Abia dupa grevele generale cu care ameninta sindicatele, dupa ce oamenii vor primi salarii si pensii diminuate se va atinge punctul critic. Pana atunci Guvernul se tine destul de bine. Apare ca intotdeauna lovitura din interior. In PD-L se contureaza tot mai clar anumite grupari. Elena Udrea a depistat niste colegi ministri care au afaceri si propune eliminarea lor. Monica Macovei vorbeste deschis despre clientela din jurul PD-L. Cumva trebuie sa explodeze butoiul cu pulbere pe care sta cabinetul Boc.