Asculta acest articolUn nou model de regionalizare este propus de Iniţiativa România Liberală (IRL). Organizaţia susţine o reorganizare administrativ-teritorială a ţării inspirată din anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial. În 1938, România era împărţită în zece regiuni care, din punct de vedere geografic, corespund în mare parte actualei structuri pe zone de dezvoltare.
„Procesul de regionalizare trebuie să fie precedat de o descentralizare administrativă prin modificarea unui pachet de legi ce reglementează administraţia publică şi funcţionarea instituţională în domeniul fiscal, economic, resurse de tot felul, transporturile, sănătatea, învăţământul etc., excepţie făcând armata, justiţia, poliţia, jandarmeria şi serviciile secrete”, a subliniat Andrei Ignat, unul din fondatorii IRL şi membru al Consiliului Director.
Regiunile propuse de IRL
Modelul propus spre dezbatere publică de IRL prevede împărţirea României în nouă regiuni: Timiş (Arad, Timiş, Caraş, Hunedoara), Someş (Bihor, Satu Mare, Maramureş, Bistriţa Năsăud, Sălaj, Cluj), Mureş (Alba, Mureş, Sibiu, Covasna, Harghita, braşov), Olt (Mehedinţi, Gorj, Dolj, Olt, Vâlcea), Bucegi (Argeş, Dâmboviţa, Teleorman, Prahova, Giurgiu), Prut (Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Vaslui), Dunărea de Jos (Bacău, Vrancea, Galaţi, Buzău, Brăila), Marea (Tulcea, Constanţa, Ialomiţa, Călăraşi) şi Bucureşti Ilfov (Bucureşti, Ilfov). Populaţia fiecărei zone este cuprinsă între 1,9 şi 2,9 milioane locuitori în patru, cinci sau şase judeţe. „Nu trebuie neglijate realităţile istorice şi culturale, iar dacă este să ne referim la regionalizare strict geografic trebuie să ne reamintim că în anul de graţie 1938 România era împărţită în regiuni cu denumiri şi reşedinţe care, întâmplător sau nu, corespund în mare parte actualei împărţiri pe regiuni de dezvoltare, capitalele regionale au fost şi sunt în continuare zone de dezvoltare policentrică, iar ca populaţia corespund unor unităţi teritoriale de tipul NUTS-2 (sistem de clasificare european, n.r.)”, a explicat Ignat. Potrivit acestuia, regionalizarea trebuie să ducă la eficientizarea procesului decizional public, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi stimularea şi susţinerea dezvoltării economice. Pentru a atinge aceste deziderate, subliniază Ignat, implementarea proiectului trebuie să ţină cont de nevoia de identificare identitară.
„Regionalizarea nu trebuie să fie un prilej de satisfacere politico-economică a unor baroni regionali de moment, ci un proces care să implice societatea românească în integralitatea ei şi în folosul acesteia” – Andrei Ignat, membru iniţiator IRL, citat de pesurse.
IRL: Regiunile trebuie să gestioneze toate resursele
Din punct de vedere financiar, regiunile ar trebui să gestioneze în totalitate veniturilor şi cheltuielile. Cel puţin aşa susţine IRL. Potrivit organizaţiei, doar o parte din veniturile regionale ar trebui centralizate la nivel naţional în scopul menţinerii în funcţiune a instituţiilor de la Bucureşti. Astfel, s-ar elimina „pierderile financiare datorate unor decizii politice de redirecţionare a fondurilor către instituţii şi entităţi inutile sau neperformante”. „La nivel regional se pot organiza aparate administrative eficiente, cu minim de resurse umane, dar puternic informatizate. Actualul mecanism administrativ este ineficient şi mare consumator de resurse, structura ierarhică a administraţiei României nu este stufoasă, însă modul de funcţionare este adesea sincopat, lipsit de supleţe şi perceput drept costisitor”, a declarat Andrei Ignat. O altă componentă importantă a regionalizării subliniată de reprezentantul IRL constă în dezvoltarea regiunilor în funcţie de specificul fiecărei zone.
Ignat: „Riscul regionalizării e baronizarea României”
Potrivit lui Andrei Ignat, unul din riscurile regionalizării constă în creşterea influenţei politice a unor actuali lideri regionali, dar şi a unora judeţeni. „Riscurile derivă din neînţelegerea obiectivelor şi legităţile economice care trebuie implementate, care ar putea duce la o baronizare a României de la nivel judeţean la nivel regional. Riscurile majore nu vin din procesul însuşi ci din modul în care este înţeles, acceptat şi implementat”, a explicat Ignat. Acesta a continuat precizând că organizarea în teritoriu a structurilor regională trebuie făcută prin “depopulare” la nivel ministerelor. „Aici, e nevoie din nou de voinţă politică şi cred că asta este piatra de încercare a actualilor guvernanţi – să renunţe la clientela politică adunată în aparatele ministerelor”, a menţionat liberalul.
Banii europeni, în directa coordonare a regiunilor
Gestionarea banilor europeni direct la nivel regional este una din propunerile venite din partea IRL. Reprezentanţii organizaţiei spun că descentralizarea autorităţilor de management de la ministere la regiuni va apropia decidentul de beneficiar şi va dinamiza activităţile economice. „Cred că stimularea competiţiei între regiuni este mai benefică decât menţinerea tendinţei actuale de alocare dirijată a susţinerii financiare sub toate formele”, a precizat Ignat. Reprezentantul IRL a adăugat că dezvoltarea regională în modul în care a fost demarată în baza Legii 151/1998 nu a produs efectele aşteptate, iar disparităţile economice între zonele ţării au crescut semnificativ, o dovadă în acest sens fiind că numărul regiunilor situate peste media României a scăzut de la patru la doi. „S-a întâmplat astfel pentru că principalul decident în ceea ce priveşte implementarea fondurilor europene a rămas tot la ministerele de resort”, a afirmat Ignat.
Vot direct pentru alegerea preşedinţilor de regiuni
Reprezentanţii IRL vor ca preşedinţii de regiune să fie ales prin vot direct şi nu de aleşii locali sau judeţeni ai partidelor politice. Potrivit IRL, în conducerea regiunilor trebuie să fie promovaţi oameni cu „veleităţi administrativ-manageriale şi nu politruci ai momentului”. „Trebuie folosit votul direct, nu are rost să mai bulversăm electoratul cu alte sisteme mai mult sau mai puţin dirijate”, a declarat Ignat. În opinia acestuia, judeţele nu ar trebui desfiinţate întrucât reprezintă “„cea mai veche formă administrativă a ţării”. „Comasarea comunelor va deveni o cerinţă administrativă dacă ţinem cont de faptul că asistăm la un flux de migraţie demografică spre centrele urbane dezvoltate economice, ce va duce la o depopulare a zonelor rurale”, a explicat reprezentantul IRL.
Fii primul care comentează