Asculta acest articolAur, păduri, acţiuni la companiile imobiliare, obligaţiuni indexate la inflaţie sunt doar câteva dintre activele în care investitorii au început să aloce fonduri, în ideea că recenta explozie a cheltuielilor guvernamentale şi a stimulentelor adoptate de băncile centrale ar putea scoate inflaţia din amorţeala înregistrată în ultimul deceniu, scrie Reuters.
În condiţiile în care economia mondială este aşteptată să se contracte cu 6% în acest an, pare a fi un moment ciudat să fii îngrijorat cu privire la inflaţie.
Dacă inflaţia este “câinele care nu a lătrat”, cum a descris-o Fondul Monetar Internaţional în 2013, după toate programele de tipărire de bani adoptate de băncile centrale după criza din 2008-2009, de ce ar trebui investitorii să se pregătească acum pentru o creştere a inflaţiei? Răspunsul este că acum, spre deosebire de anii care au urmat crizei din 2008, şi guvernele au adoptat programe uriaşe de stimulare, în încercarea de a limita impactul pandemiei de coronavirus asupra economiei. Chiar şi guverne renumite pentru austeritatea lor, cum este cel german, s-au alăturat băncilor centrale cu programe de stimulente în valoare de mii de miliarde de dolari.
Cei care se tem de o creştere a inflaţiei atrag atenţia şi asupra fenomenului de-globalizării, în care diminuarea comerţului internaţional şi decizia companiilor occidentale de a-şi repatria producţia în ţările lor de origine ar putea conduce la preţuri mai mari.
În aceste condiţii, investitorii sunt interesaţi de instrumente care ţin cont de evoluţia viitoare a inflaţiei şi le garantează randamente, active care cresc în valoare sau care cel puţin îşi menţin valoarea atunci când ritmul de creştere a preţurilor accelerează.
Fii primul care comentează