Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Când spunem diete sau număratul caloriilor, avem impresia că dintotdeauna am trăit într-o societate care se preocupă de aceste probleme.

Secolul al XIX-lea este cel care dat startul metodelor de slăbire. Probabil până atunci nu erau atâția oameni supraponderali sau poate pur și simplu nu erau atât de afectați de silueta lor. În istorie am învățat că doar cei din familii înstărite erau grași, doar ei își puteau permite acest lux de a mânca absolut tot ce poftesc.

Prima dietă cunoscută a apărut în anul 1830 fiind strâns legată de religie. Pastorul Sylvester Graham, inventatorul pâinii cu același nume, a susținut că te poți spăla de păcate dacă menții o dietă vegetariană.

În anul 1850, în Anglia, William Banting, a decis să schimbe modul în care arată, el având multe kilograme în plus. Doctorul Harvey l-a ajutat, recomandându-i să mănânce pu­ține alimente cu conținut ridicat de zahăr și amidon. Așa s-a năs­cut dieta cu conținut scăzut de carbohidrați.

Metode diferite, același efect

Număratul caloriilor este pentru noi, acum, simplu de realizat, pentru că avem etichete la produse, care spun totul despre cifrele căutate. Însă la sfârșitul secolului al XIX-lea nu existau liste cu aporturile calorice. Un chimist a clasificat alimentele pe calorii în funcție de câtă energie sau căldură ofereau ele organismului.

Însă abia în 1918 obsedantele calorii aveau să părăsească lumea chimiei și să intre în cea a dietei. Lulu Hunt Peters, o doctoriță din California, a introdus conceptul de numărare a caloriilor.

În Marea Britanie s-a lansat ideea că dacă mesteci bine, nu te îngrași. Fiecare bucată trebuia mestecată de 32 de ori, număr similar cu numărul dinților. Horace Fletcher a conti­nuat această idee ducând-o la extremă: trebuie să mes­teci până când alimentele devin lichide, atunci fiind bune de înghițit.

 

Apariția altor tipuri de diete

Dieta disociată, s-a născut ca o urmare a ideii că nu contează cât mănânci, ci în ce mod combini ingredientele. Deși această dietă nu a avut niciodată rezultate științifice validate, este folosită în continuare.

Treptat au apărut și alte tipuri de diete, cele care recomandă doar un anumit tip de aliment pe o anumită perioadă sau cele care disociază pe zile diversele tipuri de mâncare.

Recunoscută drept un succes în America, dieta Hollywood, bazată pe consumul de grepfruit, a apărut în 1930. Considerat un guru al regimurilor de slăbit, Victor Lindlahr, tot un american, inventează dieta caloriilor inversate, care consta din mâncarea unor alimente ce au nevoie de un consum mare de calorii pentru a fi digerate.

 

În secolul XX, aflăm care sunt standardele de siluetă. Apar diagramele care explică ce greutate trebuie să ai în funcție de vârstă, înălțime sau sex.

În era mâncărurilor grele, au apărut produsele din categoria light, sau fără grăsimi. Prin anii ’80 și ’90 o dietă sănătoasă consta în alimente care au un conținut scăzut de grăsimi. Minusul acestor diete îl reprezenta lipsa grăsimilor bune, acizii grași.

Sport la discreție

Tot prin anii ’80 a apărut ideea că slăbitul este într-o strânsă legătură cu sportul, astfel s-au deschis sălile de sport. Chiar dacă a scăzut numărul supraponderalilor, a apărut o nouă tendință în modă și anume doar dacă ai un fizic de sportiv vei fi invidiat.

Pilulele de slăbit

În anii ’50 au fost menționate pentru prima dată, pastilele care sprijină dieta. Suplimentele pe care le consumăm astăzi au la bază vitamine și minerale, acestea nu sunt neapărat recomandate într-o dietă.

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns