Asculta acest articol
În virtutea dreptului la replică la acuzaţiile grave aduse la adresa mea de primarul Dorel Coica la conferinţa de presă din 21 ianuarie a.c., doresc să fac câteva precizări privind situaţia clădirii Complexului Dacia şi a Filarmonicii, precum şi despre implicare autorităţii publice locale, precizări făcute în baza unor documente oficiale şi nu fabulaţii sau păreri, cu rugămintea de a le publica în ziarul Dvs.
1. Clădirea complexului Dacia, construită în anul 1902 de oraşul Satu Mare, a trecut în anul 1948 în proprietatea Statului Român prin Decretul de naţionalizare nr. 92/1948 iar în 1950 s-a dat în folosinţă la T.A.P.L. Satu Mare, apoi, din 1971, la Oficiul Judeţean de Turism Satu Mare.
2. Odată cu înfiinţarea S.C. Aurora S.A. în anul 1992, Complexul DACIA s-a înregistrat în patrimoniul acestuia, conform prevederilor Decretului-Lege nr. 15/1990, prin care s-a reglementat transformarea intreprinderilor socialiste de stat în societăţi comerciale. Mai târziu, în anul 1995, odată cu divizarea S.C. Aurora S.A., clădirea a trecut în patrimoniul S.C. Dacia S.A.
3. De menţionat că partea de clădire care s-a aflat în administrarea OJT Satu Mare şi care a trecut apoi , în mod legal (!) în proprietatea SC Aurora SA cuprindea: Unităţi de alimentaţie publică: Restaurant Dacia Satu Mare, Braseria Dacia Satu Mare, Cofetăria Dacia Satu Mare, Bar de zi Dacia Satu Mare, conform Protocolului încheiat între Ministerul Turismului şi Comitetul Executiv al Consiliului popular Judeţean Satu Mare din acea vreme, deci în nici un caz nu cuprindea sala filarmonicii !
4. Partea de clădire cuprinzând sala filarmonicii s-a predat Filarmonicii Satu Mare ca sediu printr-o decizie a Consiliului Popular Judeţean Satu Mare în anul 1970, deci nu putea fi administrată de OJT Satu Mare în anul 1992, momentul transformării în SC Aurora SA.
5. Procesul de privatizare a societăţii comerciale s-a derulat între anii 1994 – 1998 de către Fondul Proprietăţii Private şi Fondul Proprietăţii de Stat, fără vreo implicare a autorităţilor publice locale. Nici eu, nici primarul Anderco nu am putut avea vreo implicare în această procedură.
6. Pentru a recupera clădirea, în anul 1994 Primăria municipiului Satu Mare a pornit o acţiune în instanţă împotriva întabulării dreptului de proprietate asupra clădirii şi a terenului, proces care a durat 11 ani şi s-a pierdut definitiv în anul 2005, la Curtea Supremă de Justiţie, întabularea clădirii pe societatea comercială Dacia SA efectuându-se în anul 2006, pe baza acestei sentiţe definitive.
7. Începând cu anul 1998 municipiul Satu Mare a pornit trei acţiuni noi, pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor SC Dacia SA Satu Mare de către Fondul Proprietăţii Statului, pentru includerea imobilului în patrimoniul public al municipiului, respectiv pentru retrocedarea în baza Legii nr. 10/2001 a retrocedării proprietăţilor preluate abuziv de Statul Român, dar toate au fost pierdute, având la bază decizia Curţii Supreme de Justiţie în prima cauză.
În ceea ce priveşte clădirea filarmonicii, fac următoarele precizări:
1. Odată cu pregătirea dosarului de privatizare se întocmeşte un plan de dezmembrare, avizat do O.C.O.T. Satu Mare, pentru stabilirea suprafeţei de teren aferente clădirii, la solicitarea proprietarului Aurora S.A., în care s-a inclus întreaga suprafaţă de teren de sub clădire, proprietarul obţinând ulterior, prin sentinţă judecătorească, dreptul de folosinţă.
2. În anul 1998, odată cu preluarea Filarmonicii de Stat de către Consiliul Judeţean Satu Mare, se efectuează un audit, care constată lipsa actelor asupra clădirii, existenţa litigiului intentat de primărie pentru dobândirea clădirii şi propune demararea de către consiliul judeţean a dezlipirii clădirii aferente sălii filarmonicii şi darea în folosinţă instituţiei. Procesul verbal este avizat de preşedintele de atunci al consiliului judeţean, dar nu s-a intreprins nimic în această direcţie.
3. După preluarea instituţiei Filarmonicii „Dinu Lipatti” de către consiliul local al municipiului Satu Mare, în septembrie 2010, am iniţiat demersuri pentru reglementarea situaţiei clădirii, în condiţiile în care nici noul proprietar, care a demarat lucrările de reabilitare a Complexului Dacia, chiar dacă a susţinut că este proprietara clădirii, nu a cuprins în proiectul de reabilitare partea aferentă sălii filarmonicii, recunoscând indirect că nu este sigur de proprietatea asupra acelei clădiri.
4. Soluţiile juridice au fost găsite cu sprijinul unor specialişti recunoscuţi pe plan naţional în domeniul dreptului civil.
Am întocmit documentaţia topografică de dezlipire (proiect 196/22.11.2011) şi am iniţiat un proiect de hotărâre de consiliu, aprobat de majoritatea consilierilor locali, inclusiv a dlui. Dorel Coica, cu abţinerea a trei consilieri PDL, în baza căruia trebuia să demarăm formalităţile de încriere în cartea funciară a părții de clădire aferentă sălii filarmonicii.
5. Surprinderea a fost că fosta conducere a Instituţiei Prefectului a atacat în contencios administrativ hotărârea, invocându-se dreptul constituţional al proprietarului asupra clădirii, hotărârea suspendându-se de drept. Tribunalul Satu Mare a dat câştig de cauză Instituţiei Prefectului, chiar şi în condiţiile în care şi Procuratura Satu Mare a făcut intervenţie în interesul statului, în favoarea acţiunii primăriei. Această sentinţă a fost prezentată de primar la conferința de presă ca fiind dovada pierderii clădirii, fără să menționeze că este doar o acțiune pierdută în contencios cu Instituția Prefectului.
Sentința nu este definitivă, trebuie atacată cu recurs de către Primăria Satu Mare la Cutea de Apel Oradea, iar actuala conducere a Instituţiei Prefectului ar trebui să-şi reconsidere atitudinea faţă de această cauză de interes public.
În consecinţă, este total falsă declaraţia primarului Dorel Coica, cum că „vânzarea” clădirii s-a făcut în anii 2004 – 2007, de către mine şi preşedintele consiliului judeţean de atunci.
De asemenea, sunt false şi afirmaţiile că nu s-a intreprins nimic pentru clarificarea situaţiei clădirii, sau că s-a ascuns ceva, chiar şi dânsul, în calitatea de consilier local, participând, prin dezbaterea și aprobarea hotărârii, la demersurile iniţiate de mine în anul 2011.
Iuliu Ilyes
Fii primul care comentează