Asculta acest articol
Picturile sale pot fi admirate de ieri la Centrul Culturii Tradiționale
Unul din pictorii consacrați ai Sătmarului, Kovacs Emil Lajos și-a deschis ieri o nouă expoziție personală, găzduită de data aceasta de galeria Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale. Ea se remarcă prin conceptul unitar, oferind o monografie pictată a Hododului, unul din locurile preferate ale artiștilor plastici din județ.
Emil Lajos Kovacs s-a născut la 4 iulie 1967 în Satu Mare. A terminat Şcoala de Arte la clasa de pictură a profesorului Liviu Paul în anul 1985. Tot aici a absolvit și cursurile de sculptură în 1992 (prof. Ştefan Erdei) şi vitrinerie în 1987 sub îndrumarea profesorilor Nyiri Zoltan şi Elu Klein. În 1988 studiază la Şcoala Profesională de Decoratori Bucureşti. În 2011 termină studiile la Universitatea de Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, secţia pictură. Maeştri i-au fost aici Nicolae Suciu, Anghel Negrean, Bertalan Kovacs. În anul 1998 întreprinde o călătorie de studii în Germania şi Olanda.
Între anii 1987-2012 a fost membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici “Casa Creaţiei” din Satu Mare, între 2001 şi 2009 fiind preşedintele acesteia. A lucrat la Teatrul de Nord din Satu Mare, contribuind la decor în peste 200 de spectacole. Pe lângă activitatea curentă artistică, ţine ore de terapie prin artă la secţia Psihiatrie a Spitalului Judeţean şi pentru copiii autişti. A participat la expoziţii personale sau colective şi tabere de creaţie în ţară şi în Europa, un moment notabil fiind expoziţia sa din 2017 la sediul din Bruxelles al Parlamentului European.
10 ani privind Hododul
S-au împlinit 10 ani de când Kovacs pictează Hododul și împrejurimile sale deluroase, în ultimii cinci ani fiind coordonatorul unor tabere de creație găzduite în locul consacrat pentru asemenea acțiuni, conacul Wesselenyi, în urma unei colaborări exemplare cu primarul Francisc Balogh, prezent la vernisaj, care a povestit de altfel multe detalii în acest sens. Revenind la picturi, artistul ne-a mărturisit că a realizat în acea zonă mai mult de 100 de peisaje, portrete și crochiuri, din care a putut expune efectiv ceva mai mult de 40, altele fiind puse la dispoziția publicului cu ajutorul videoproiectorului. Această abordare monografică permite privitorilor să admire cu mai multă atenție talentul pictorului de a sublinia detaliul semnificativ în mai multe abordări ale aceluiași subiect.
În peisajele în care domină pantele line, verdele unor tușe mai aspre desemnează linii de forță sau contraste care definesc caracterul locului. În multele tablouri având ca subiect case din comună, pictorul știe cum să distorsioneze linia desenului astfel încât să depășească realismul brut și să îl treacă într-o metaforă a nostalgiei timpului implacabil, prin ceea ce japonezii numesc “wabi sabi”, o perfecțiune a proporțiilor imperfecte. Dacă zăbovești mai mult în fața unora dintre lucrări găsești în cele din urmă punctul în care se produce acest salt de nivel al percepției, iar satisfacția ca privitor este dintre cele mai elevate. Se observă de asemenea evoluția stilului lui Kovacs, de la culorile oarecum excesive din tablourile realizate în 2009 la sobrietatea cromatică a ultimilor ani, care ajută desenul să devină prima vioară în această armonie ușor disonantă pe care o găsim în picturi. Iar figurile umane nu sunt niciodată de prisos. Poate cel mai grăitor tablou se află aproape de intrarea în galerie: un om stă în mijlocul drumului, acolo unde drumul cotește spre strada cu biserica, pare ușor dezorientat, iar în plan secundar desenul iese tot mai mult din figurativul plat. Poate fi punctul de pornire al acestei călătorii prin Hodod trasate cu mână de maestru.
Din partea gazdelor a vorbit despre cariera lui Kovacs și expoziția curentă Enyedi Istvan. Pictorul asculta liniștit și pe chip proiectorul îi turna culori și forme gândite din spatele chipului. N-a vorbit mult. Ce era de înțeles se vedea în lucrări – însă doar pentru cine are ochi să vadă.
Fii primul care comentează