Asculta acest articolImportanţa acestei iniţiative a fost înţeleasă şi de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) care a finanţat demersurile necesare pentru realizarea sa.
Alături de cecetarea de teren s-a desfăşurat şi o intensă activitate de cercetare a documentelor păstrate în diferite fonduri ale Arhivelor Naţionale din Satu Mare şi ale Arhivelor Naţionale din Nyiregyháza, documente care conţin informaţii preţioase despre activitatea economică a zonei din nord–vestul României.
Proiectul a fost inițiat de Gheorghina Olariu, şefa laboratorului de restaurare, ;i realizat cu sprijinul echipei de proiect< Cristina Busuioc, Diana Iegar, Diana Kinces, Sarandi Tamas, Toth Zoltan, Carmen Vancea, Paula Virag.
Publicăm în acest număr o parte din rezultatele acestei cercetări.
În 1900, cele mai multe intreprinderi erau de confecții textile
Satu Mare a fost relativ bine dezvoltat din punct de vedere economic atât în perioada austro–ungară, cât şi după Primul Război Mondial. La 1900, în comitatul, dar şi în oraşul Satu Mare, cele mai multe intreprinderi erau profilate pe confecţii textile (2482, în comitat şi 927, în oraş). La polul opus se situează intreprinderile care confecţionau hârtia, acestea fiind în număr de 14 pe întreg cuprinsul comitatului şi 7 în oraşul Satu Mare. Alături de aceste două ramuri industriale, în această regiune au mai fost reprezentate şi industria prelucrării metalelor (818 în comitat, 87 în ora;), industria mijloacelor de transport (331 în comitat, 43 în ora;), industria prelucrării pietrei (192 în comitat, 19 în ora;), industria prelucrării lemnului (510 în comitat, 117 în ora;), industria textilă de ţesături, industria alimentară 762 în comitat, 88 în ora;), industria chimică, industria construcţiilor (712 în comitat, 95 în ora;) şi industria hotelieră (743 în comitat, 110 în ora;).
În total în comitatul Satu Mare existau 6.760 de intreprinderi, iar în orașul Satu Mare 1.518.
În preajma celui de-al Doilea Război, numărul intreprinderilor din județ a ajuns la 5.359
După Unirea de la 1 Decembrie 1918, judeţul şi oraşul Satu Mare înregistrează un salt economic spectaculos, iar progresul înregistrat de-a lungul întregii perioade interbelice a făcut posibil ca în preajma celui de-al Doilea Război Mondial în judeţul Satu Mare să existe nu mai puţin de 70 de întreprinderi agricole, 3836 de întreprinderi industriale şi 1670 întreprinderi comerciale, în total 5.359 de întreprinderi. Din acest număr, industria mare a fost reprezentată de 855 de întreprinderi, restul de 2981 de întreprinderi reprezentând industria mică. Comerţul mare din Sătmar a fost şi el sprijinit de nu mai puţin de 450 de întreprinderi .
Un aport deosebit, care a contribuit la progresul industriei sătmărene l-a avut şi Camera de Comerţ şi Industrie Satu Mare, cameră ce a fost înfiinţată în anul 1929. Printre cele mai importante întreprinderi se numărau Fabrica de vagoane „Unio” S.A., Turnătoria de fier şi fabrica de maşini „Fraţii Princz” S.A., Prima fabrică de giulgiuri şi flori artificiale din Transilvania (unică în această provincie), Fabrica de ţesut panglici ”Fraţii Weisz”, Prima fabrică de ţigle şi cărămizi din Satu Mare, Moara „Elisabeta” proprietate a lui Dezideriu Princz, Moara”Laszlo” proprietate a lui Leiblinger şi Erdelyi, Uzinele electrice municipale Satu Mare, Staţia de triere a seminţelor „Freud Samuil şi Fiul” S.A., Fabrica de bomboane şi ciocolată „Adalbert Reiter şi Fiul” S.A., Fabrica de pălării de paie „David Grosz”, Fabrica de dopuri de plută „Fii lui A. Guth”, Prima fabrică de maşini agricole din Satu Mare, Fabrica şi depozitul de spirt „Fiii lui Elek Markovits” S.A., Joaghere S.A. Lomaşi şi ale Întreprinderii de gatere Oaş-Satu Mare, etc.
În urma cercetărilor arhivistice s-au găsit pe teritoriul judeţului Satu Mare numeroase fabrici şi întreprinderi care funcţionau încă din perioada interbelică. Existau fabrici pentru cele mai diverse domenii< fabrica de bomboane şi de ciocolată “Reiter”, fabrica de săpunuri şi produse chimice “Ardealul”, fabrica de mezeluri, fabrica de lapte, fabrici de pâine, în domeniul industriei ceramice existau la 1940 trei fabrici de cărămizi< Prima fabrică de cărămizi, Willinger Eugen şi Ceramica administrate de evrei, în industria metalurgică existau fabricile Fraţii Princz & SA administrată de evrei, Societatea DAC şi Pap şi Levai prima având patroni români iar cea de-a doua maghiari. În domeniul industriei textile existau mai multe firme printre cele mai importante numărându-se Ardeleana, Bumbacul Ţărănesc, Fiul Hajtajer plus multe alte firme administrate de evrei.
Fabrica Unio a fost înființată în 1911
Una dintre cele mai importante fabrici din judeţul Satu Mare care datează de la începutul seolului al XX-lea, mai exact din 1911, este fabrica UNIO, având iniţial altă titulatură şi alt profil, producţia de bază fiind bazată iniţial pe lucrări de tâmplărie şi comerţ forestier. În decursul anilor, a cunoscut nu numai o diversificare a activităţii productive, dar şi o metamorfoză a denumirii sale. Din 1920 începe să-şi schimbe profilul, reprofilându-se spre metalurgie. În 1923 se afla deja pe poziţia a treia în ţară în furnizarea de vagoane, iar în 1928 avea deja 1400 de muncitori. În 1927 din această fabrică au ieşit primele vagoane de tip “Pullmann” din România. Este afectată puternic de urmările războiului, dar se reface devenind un adevărat colos industrial primind în anul 1958 titulatura de Uzina UNIO. În această fabrică se produceau unelte şi utilaje necesare dotării altor fabrici (strunguri, maşini de rabotat, şepinguri de cursă, maşini de găurit cu coloană, foarfeci – ghilotină), unelte şi maşini agricole (pluguri, prăşitoare, batoze, trioare), diferite utilaje miniere (vagoane de cale ferată îngustă, vagoneţi de tip minier), utilaje pentru industria alimentară etc.
Fabrica Frații Princz a fost distrusă în 1944
De asemenea, în urma cercetărilor de arhivă şi de teren s-au găsit informaţii preţioase despre existenţa şi funcţionarea unei fabrici care funcţionează şi astăzi dar, care a fost preluată de un important concern suedez. Este vorba despre fabrica Electrolux, care a fost înfiinţată în anul 1906 de către fraţii Princz. În perioada de început, aici se făceau reparaţii locomotivelor de cale ferată, maşinilor agricole şi de moară, apoi profilându-se pe producţia de vase emailate şi articole de bucătărie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial produce piese pentru tancuri, piese pentru camioane şi proiectile pentru aruncătoare. În 1944, fabrica este bombardată şi distrusă. După război este reconstruită şi din 1951 se începe fabricarea maşinilor de gătit cu 2, 3 şi 4 ochiuri, urmând apoi să fabrice şi maşini de gătit pe combustibil gazos şi sobe de încălzit emailate. De-a lungul timpului această fabrică şi-a schimbat în mai multe rânduri denumirea< “Fraţii Princz SA”, „1 Septembrie”, „23 august”, „Samus” şi în prezent „Electrolux”. Între utilajele mai vechi folosite în această fabrică se află< strunguri automate, maşini de găurit prin coordonate, prese excentrice, maşini de rectificat plan cu masă magnetică, maşini de format pneumatic, raboteze etc.
Textila Ardeleana, înființată în 1933
Întreprinderea Textilă Ardeleana s-a constituit la 31 decembrie 1933, având ca obiect de activitate fabricarea ţesăturilor şi vopsirea de orice tip de textile, ţesătorie, fabricarea de vată, precum şi comercializarea acestora. Consiliul de administraţie era compus din 3–5 membri (Iosif Freud, Alexandru Freud, Tobias Freud) . În anii ’30, societatea a fuzionat cu Societatea Anonimă Tricotaje Nemţeşti, înfiinţată la 31 martie 1929 (pe baza căreia s-a şi constituit Întreprinderea de Textile Ardeleana) , iar la 7 iunie 1937 a fuzionat cu Tricotaje S.A. Satu Mare. După război fabrica a fost naţionalizată şi se ocupa cu producerea şi fabricarea diferitelor materiale textile şi confecţionarea acestora. În perioada comunistă fabrica a primit numeroase premii şi distincţii din partea statului. Fabrica a fost privatizată în anul 1998, devenind o firmă cu capital majoritar german, care produce şi comercializează produse textile din bumbac şi tip bumbac destinate decoraţiunilor interioare< lenjerii de pat, draperii, feţe de masă şi prosoape.
Societăţi anonime cu profil industrial din orașul Satu Mare
În prima parte a secolului al XX-lea, în oraşul Satu Mare, alături de fabricile amintite în rândurile de mai sus, au mai funcţionat şi următoarele societăţi anonime cu profil industrial.
• „Alcolina” Fabrică de rom şi lichior S.A.;
• Bardi et. comp. – Prima fabrică de faianţă;
• Benedek Andor – Prelucrarea producţiei de lapte;
• Berger et. comp. – Fabrică produse chimice;
• Brodi şi soţia – Fabrică de chipiu şi pălării;
• „DAC” SAR – Fabrică de articole de fier şi lemn din Satu Mare;
• Fabrica de spălat cu aburi şi boiangerie „Cristal” SA;
• Fabrica de mărfuri din industria lemnului şi ciment SA;
• Fabrica de sifon a corporaţiei industriale a restaurantelor şi cârciumilor;
• Fabrica de zahăr SA din Satu Mare;
• Fabrica de pâine şi aluat SA din Satu Mare;
• Fabrica de cărămizi şi ardere artificială SA din Satu Mare;
• Fabrica de mărfuri din oase şi cornuri din Satu Mare;
• Fabrica de bomboane „Reiter Adalbert şi fiul” SA;
• Fabrica de gheaţă a măcelarilor şi cârnăţarilor SA;
• Fabrica de ciorapi şi tricotaje „Dandy” SA;
• Fabrica de ghete „Grumol” SA;
• Fabrica de textile pentru fitile şi galoane;
• Fabrica de textile şi tricotaje „Fii lui Freud Clain” SA;
• Fischer Herman şi soţia – Fabrica pentru prelucrarea butoaielor şi lemnului artificial;
• Fraţii Berger – Fabrică de săpun;
• Fraţii Freud – Prima rafinărie de petrol;
• Fraţii Princz – Turnătorie de fier şi fabrică de maşini SA;
• Fraţii Reuner et comp. Fabrica de piele SA;
• Fraţii Weisz – Fabrica de panglici SA;
• Friedman şi Werinberger – Întreprindere de transport şi vămuire;
• Gluck şi Willinger – Fabrica de ţigle şi cărămizi;
• Grunfeld H. şi fiul – Fabrica de ţigle şi cărămizi;
• Guth A. şi fii – Fabrica de dopuri;
• Hertegh şi Andercou „Gloria” – Fabrica de rom, lichior şi rachiu;
• Industria de lemne din România SA;
• Industrie de piele „Maramureşana” – sucursala Satu Mare;
• Întreprinderea de Textile Ardeleana;
• jun. Naymajtenyi Martin – Prima fabrică de ghete;
• „Orient” – Prima fabrică de vatelină;
• Popp şi Levai – Uzină de mărfuri şi coştiuguri de metal;
• „Presa liberă” – Tipografie şi editură de ziare SA;
• Prima fabrică de cărămizi şi aburi;
• Prima fabrică de maşini agricole din Satu Mare;
• Prima fabrică de mobile şi comerţ cu lemn;
• Prima fabrică de piele şi industrie chimică Satu Mare;
• Prima fabrică de pâine şi tăiţei;
• Prima fabrică „Transilvania” de flori artificiale;
• Prima fabrică de ţigle şi cărămizi SA din Satu Mare;
• Princz Armin şi Iosif – Fabrica de mori şi instalaţii de moară;
• Reisman şi soţul „Alrus” – Fabrica de produse chimice;
• Reuter Mauritiu – Fabrica de bomboane;
• Reiter Victor şi Irina – Fabrica de ciocolată şi bomboane;
• Rosenberg David – Fabrica de albituri;
• Şimon şi Vescan – Tipografie;
• „Someşana” SA – Industrie forestieră şi fabrică de cherestea;
• „Vulcan” SA – Fabrică de cărămizi;
• Zelig – Fabrică de sifon;
• Zelig şi Klein – Fabricanţi de rom şi lichior.
CITEȘTE ȘI:
5 ianuarie 1859: Alegerile care au Schimbat Cursul Istoriei României
Fii primul care comentează