Asculta acest articol
Anunțată aproape pe nepregătite, s-a deschis la Muzeul de Artă din Satu Mare una din cele mai interesante expoziții din ultima vreme, care etalează arta impunătoare și plină de culoare a pictorului Ioan Pop Prilog, la 30 de ani de activitate creatoare pe meleaguri sătmărene.
Născut la Prilog în 1964, absolvent al Liceului de Artă “Octav Băncilă” din Iași în 1982, perfecționându-se la Ecole Superieure d’Art et Design din Reims, Franța, până în 1997 și definitivându-și studiile la secția Arte Plastice a Universității de Nord din Baia Mare, Ioan Pop Prilog este membru al filialei București a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Numele său se leagă și de activitatea grupului “Art Bunavestire” din Negrești-Oaș, al cărui membru este de la înființare, cei 30 de ani pomeniți ca pretext pentru această frumoasă retrospectivă evocând atât debutul său sătmărean din 1987, cât și istoria de succes a expoziției anuale de la Negrești, unde lucrările lui Ioan Pop Prilog sunt întotdeauna puncte de reper, așteptate și apreciate de public.
Expoziția personală curentă dezvăluie resorturile creativității artistului, care pare să erupă mereu dintr-o formă arhetipală de pasăre măiastră, ușor de asociat cu mitologii arhaice românești, dar și cu deschideri universale, întrucât erupția de culoare declanșată de motivul înaripat are atât insinuări înspre dualitatea, să zicem așa, tantrică în care ființarea și activitatea ei nu pot fi vreodată despărțite, cât și evidente trimiteri către fiorul trăirii erotice, din care Emil Cioran, printre alții, deriva toate formele de iubire cunoscute și experimentate de om.
Această pasăre-înger cu aură de flacără se constituie într-o “cheie Sol” în jurul căreia artistul își țese armoniile, de cele mai multe ori luminoase, tonice, deși există și compoziții cromatice cu disonanțe aspre, asumate. De altfel pictura lui Ioan Pop Prilog e însoțită de titluri care, uneori, abandonează orice programatism și afișează o expresie explicită de tonalități muzicale. Este o simfonie a culorilor care trimit adesea spre extaz, spre o explozie atomică a formei, sugerată inclusiv prin încadrarea imaginilor în rame pe care tușele largi, în respirația lor profundă, nu le mai pot încape. Titlul unui mic tablou, foarte discret plasat în expoziție, oferă esența ofrandei artistice: avem un “spectacol piroforic”, adică purtător de foc. Focul apocalipselor, distrugător și purificator, evocat și el în tablouri de mare amploare, semnate apăsat de pictor.
Vernisajul a fost prezentat de artista Cristina Gloria Oprișa, directorul Casei Creației, Robert Laszlo, și muzeografa Marinela Vașvari.
Fii primul care comentează