Majoritatea pierde bătăliile mici

Senatorul liberal Mircea Diaconu s-a încurcat la votul pentru schimbarea lui Mircea Geoană de la preşedinţia Senatului. Actorul intrat în viaţa publică încă din anii ‘90, reprezentat al societăţii civile, membru în Alianţa Civică, este unul dintre ultimii intelectuali care au mai rămas activi în politică. De la Nicolae Manolescu la Ştefan Augustin Doinaş, de la Răzvan Theodorescu la Ion Dolănescu sau Irina Loghin, de la Ana Blandiana la Adrian Păunescu, intelectualii şi artiştii de toate calibrele şi-au dovedit în timp inapentenţa faţă de politică. Pur şi simplu nu se pot adapta. Sufletişti, animaţi de cele mai onorabile intenţii, dacă nu se compromit iremediabil, devin ridicoli în anumite situaţii.

Actorul Mircea Diaconu nu face excepţie. Bun comunicator pentru PNL la televizor, el nu străluceşte la lucrările Senatului, dar are un anume bun simţ. Nu este doar neatent, dar are şi poziţii foarte personale, ca orice artist. Distrat şi neatent, poate obosit, el a votat alături de PD-L când a venit vorba despre propunerea de revocare a lui Mircea Geoană.
Este un episod trecător şi probabil că nu merită să insistăm prea mult asupra lui. Dar respectiva întâmplare denotă o anumită stare de spirit în parlament.
Oamenii sunt bulversaţi. O parte dintre ei, aleşi sub sigla unui partid, s-au autoproclamat independenţi. Gestul lor nu este gratuit. Datorită deciziei lor s-a modificat majoritatea din parlament. PDL plus UDMR, la care se adaugă  cele 18 mandate oferite minorităţilor, deci nealeşi, plus independenţii lui Oprea, aproximativ 30 de migraţi, susţin guvernul Boc.
Minoritatea ajunsă majoritară are o problemă< nu deţine preşedinţia Senatului. Rolurile s-au inversat. Aşa cum majoritatea PSD+PNL+ UDMR+minorităţi pretindeau după căderea cabinetului Boc în urma unei moţiuni de cenzură că au dreptul să formeze ei un guvern, la fel procedează noua majoritate. La fel de conjuncturale amândouă, majorităţile îşi pot impune punctul de vedere. Cu condiţia să se ajungă la vot. Aici este punctul slab al regulamentelor. Aici se poate jongla. Geoană, sprijinit de PSD şi PNL, ca preşedinte al Senatului, se foloseşte de tot felul de tertipuri pentru a-şi păstra poziţia. Până acum majoritatea a pierdut bătăliile mici. Practic, încă nu şi-a dovedit forţa. Debarcarea lui Geoană ar fi un bun exemplu că s-a schimbat boierul şi în parlament.
Este, în realitate, unul dintre cele mai spectaculoase evenimente din ultima perioadă. Aceasta este şi menirea politicienilor. Ei nu au altceva de făcut decât să concureze necontenit. Lupta pentru putere are, desigur, un scop bine determinat, însă are şi partea ei de spectacol, de joc de dragul jocului.
În spatele disputei pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Senatului, se află dorinţa celor două tabere de a acapara toate poziţiile-cheie din stat.
Pe de altă parte, în aceste zile se consumă primul episod dintr-o viitoare poveste de amor dintre noile conduceri ale celor două partide de opoziţie. Crin Antonescu are pentru prima oară ocazia de a colabora cu Victor Ponta. S-au schimbat şi echipele din spatele liderilor. Ludovic Orban,  Călin Popescu Tăriceanu, Teodor Meleşcanu nu mai stau umăr la umăr cu Antonescu. Din PSD lipsesc Cristian Diaconescu, Marian Sârbu, iar Marian Vanghelie nu mai are un cuvânt greu de spus. În acelaşi timp, Adrian Năstase are ocazia de a plăti cu aceeaşi monedă. El a fost înlocuit de la conducerea Camerei Deputaţilor de acelaşi Mircea Geoană care se află după patru ani în aceeaşi postură. Se zice că împrumutul nu-l mănâncă lupul.
Nu votul unui Mircea Diaconu contează în această ecuaţie. Important este ce gândeşte Adrian Năstase. Importantă este atitudinea lui Ion Iliescu. În mâinile lor se află soarta lui Geoană. Coaliţia majoritară trebuie doar să găsească modalitatea de a apăsa  mai  puternic pe butonul care declanşează dorinţa de răzbunare.