Asculta acest articol
Răcirea vremii mai ales pe parcursul zilei, dar şi precipitaţiile din ultimele zile favorizează apariţia în păduri a ciupercilor, aşa numita carne vegetală. Cu siguranţă o atenţie deosebită trebuie să manifeste mai ales persoanele care ajunse în pădure nu pot distinge ciupercile comestibile, de cele necomestibile.
Şi cunoscătorii pot fi suspicioşi în anume situaţii, e mai sigur aşa. Apar în această perioad în număr considerabil de mare Amanita Phaloides, o ciupercă mortală, uşor confundabilă de necunoscători, cu o cuticulă uşor gri-albăstruie.
Bine ar fi dacă cei neexeperimentaţi ar renuţa de a culege ciupercile cu pălărie maronie din familia hulubiţelor (care există în păduri în diverse varietăţi de culoare). Surprize pot face şi unele hulubiţe de culoare roşie la cuticulă.
Nu este rău să vă uitaţi cu atenţie şi în cazul buretelui şerpesc, cunoscut de unii ca fiind piciorul căprioarei. În Pădurea Noroieni există şi variantă necomestibilă, motiv pentru care ar fi de dorit să alegeţi exemplarele care au diametrul pălărie apropiat de 15 centimetri.
Atenţie. Sunt şi ciuperci otrăvitoare care seamănă cu hribul, fapt ce vă poate pune pe gânduri. Dacă doriţi să evitaţi intoxicaţiile cu ciuperci, este de dorit ca atunci când ieşiţi în pădure să fiţi însoţiţi de un culegător experimentat. În caz contrar ar fi mai bine să nu riscaţi. Toxinele se transmit la ciuperci inclusiv prin contact direct, nu numai la prelucrarea termică. Cunoscătorii în materie susţin că nu se produc mutaţii genetice.
Fii primul care comentează