Matusa Catalina si criza

Asculta acest articol

Octogenara fiind batrana are o parere originala despre asa-zisa criza de la noi. O deapana molcom. Incepe cu o precizare absolut necesara, considera dansa. Anume ca starea de fapt (economico-sociala) e provocata inadins. De catre cine, nu stie exct. Stie, in schimb, ca trebuie indurata. Fiindca, vorba ceea< nu a fost niciodata, sa nu  fie cumva. La venerabila sa varsta, e convinsa, asadar, de taria si nemasurata rabdare a romanilor. Crede, prin urmare, in judecata acelora care au “obligatia” de a gasi solutia salvatoare. Demna, iar nu umilitoare. Deoarece, numai si numai cu intelepciune au “petrecut” mosii si stramosii nostri vremurile…

Spune, in continuare, ca nu o supara si nici nu o nemultumeste faptul ca ii va fi impozitata amarata sa pensie de 300 de lei noi. Daca e nevoie, la o adica, e dispusa sa renunte la intreaga suma. Ca dupa o munca de-o viata in CAP, 3 milioane de lei vechi numai pensie nu se poate numi. A trudit sarmana din zori pana-n noapte pe ogoarele cooperativei agricole. Pe arsita, pe ploaie, pe vant… Cu mancarea pusa de-acasa. Pentru cateva puncte acolo. Cel mult o norma… Dar daca e criza, bucuroasa se lipseste de leutii care i se cuvin. Nu sta ea in mizerabila “rasplata”. Are in gospodarie o vaca, un purcel, cateva gaini si gaste, plus vreo zece iepuri. Numai Dumnezeu sa-i dea sanatate – pentru a nu avea de-a face cu doctorii.

Ca-n rest se descurca singura… O supara, in schimb, ironia consatenilor. Adica a acelora care au pensie de la stat (mult mai mare se-ntelege), iar nu ca dumneaei – si inca vreo trei babe din sat – de la colectiva. Nesabuitii aceia care – in buna parte – au chiulit care pe unde nu dau nici cat negru sub unchie pe efortul depus de femeile garbovite o viata intreaga. Astfel ca rad de la colturi si la birtul din centru de pensionarele ceapiste. Si isi urla nemultumirea fata de impozitare in gura mare… Un lucru simplu ar trebui sa-l tina minte inganfatii, mai spune matusa. Cea care ar accepta fara cracnire saracia pentru binele tuturora. Si se gandeste la cat ar fi fost in stare sa dea familia sa in vremea razboiului pentru a nu-i  fi dusi cei doi feciori la oaste, Si-apoi la ce s-ar fi zgarcit sa renunte numai pentru a-i vedea inapoi acasa din bataie. Teferi ori chiar morti. La toata averea, de buna-seama… Prin urmare, cam astfel pricepe si motiveaza matusa Catalina situatia…

Valeriu Sabau