Meditatie in vinerea a treia din saptamana a III-a a Pastelui

Asculta acest articol

Opinia preotului Jozsef Lieb

Ne impresioneaza realismul cuvintelor lui Isus in aceasta evanghelie. Pentru iudei era un lucru extraordinar si chiar scandalos sa-l auda spunand ca ar trebui sa manance carnea unui om, si noi, de asemenea, am fi avut o reactie similara: “Cum poate acesta sa ne dea trupul sa-l mancam?”. Isus ar fi putut raspunde atenuand duritatea cuvintelor sale. In prima parte a predicii, el vorbise mai degraba despre credinta: painea vietii este painea credintei, necesara pentru a fi atrasi la el de Tatal. Ar fi putut, deci, sa explice ca nu era vorba de a manca trupul sau, ci de a adera, in credinta, la persoana sa. In schimb, a ales sa insiste asupra realismului celor spuse: “Daca nu mancati trupul Fiului Omului si nu beti sangele lui, nu veti avea viata in voi”. Era cu adevarat un cuvant dificil de acceptat. Si tocmai pentru aceasta intelegem importanta sacramentului. Isus nu ne lasa numai cu credinta, ci si cu trupul si cu sangele sau, cu toata structura care formeaza trupul, adica Biserica. Asta inseamna ca noi trebuie sa mergem la el ca la unul care este in afara noastra, nu numai ca la unul care e viu in intimitatea noastra. Exista intotdeauna in viata spirituala tentatia de a crede ca totul se intampla in intimitatea sufletului si ca lucrurile exterioare sunt lipsite de importanta. In schimb, Isus insista asupra adeziunii chiar si externe la el. Nu putem singuri sa ne dam trupul si sangele lui Isus pentru a avea viata: trebuie sa le primim din afara. Credinta are o expresie externa. A manca trupul si a bea sangele Fiului Omului nu este un lucru pe placul celor care, odata cu secularizarea, ar dori sa dispara orice semn al realitatilor sacre.

E cert ca Euharistia nu poate fi secularizata: ea este prezenta intre noi a trupului si sangelui lui Isus si noi trebuie sa-i facem un loc larg in viata noastra. N-o gandim ca un simplu rit, ci ca o realitate pe care o primim din extern si devenita hrana noastra interioara. Este vorba despre un nou mod de existenta: “Cine mananca trupul meu si bea sangele meu ramane in mine si eu in el. Acela care mananca din mine va trai prin mine”. Sa-i cerem Domnului ca viata noastra sa dea mereu marturie despre adevarul acestor cuvinte, ca noi sa traim “prin el”, pentru el si ca impreuna cu toti crestinii sa stim sa-l primim pe Isus asa cum el se prezinta in lumea de astazi.