Asculta acest articol
Sunt un copil din satul Lucaceni, elev al Scolii Gimnaziale “Vasile Lucaciu” si port în desaga mea cu amintiri< fapte, intamplari si povesti despre cel care a fost “Leul din Sisesti” – Vasile Lucaciu. in cel de-al 90-lea an de la trecerea lui in eternitate, impreuna cu colegii mei, ne plecam capul cu piosenie la statuia lui Vasile Lucaciu, asezata in fata scolii noastre si revedem o pagina din trecutul glorios al neamului nostru.
Stiu din povestile bunicilor mei ca intre anii 1924 si 1926, 210 de familii de romani au fost colonizate pe fostele mosii ale Contelui Karolyi, din hotarul comunei Berveni. intrucat majoritatea erau originari din comuna Sisesti (dar si din satele din jur, precum: Danesti, Negreia, Bontaieni, Unguras, Surdesti, Dumbravita, Rus), judetul Maramures, unde a slujit preotul Dr. Vasile Lucaciu, marele luptator pentru drepturile natiunii romane, satul colonizat a primit numele de Lucaceni.
In fiecare vacantade vara merg la Sisesti, la rudele mele si cu aceasta ocazie merg si la biserica sa rostesc o rugaciune din tot sufletul meu pentru cel care a fost Vasile Lucaciu. in 20 iunie 1886, la nici un an de zile de la numirea sa ca paroh, punea piatra de temelie la ceea ce va deveni in timp monumentala biserica de la Sisesti. La inaugurarea ei, pe data de 22 august 1890, rostea cu patos urmatoarele cuvinte: “… si zidirea aceasta nu este o simpla cladire de piatra, ci este intruparea unei idei, a unui ideal, care pe cerul vietii mele staluceste ca un soare, luminand cu razele sale trecutul, prezentul si viitorul neamului meu.” La usa de la intrarea in biserica, deasupra celor sase coloane impresionante se afla marturie pana azi o placa cu urmatoarea inscripţie: “PRO S. UNIONE OMNIUM ROMANORUM”, pentru a ne aminti ca ea este inchinata unirii romanilor.
“Sa nu uiti copile!” sunt vorbele bunicului, sa nu uiti amintirile, povestile si istoria neamului tau. Povestea aceasta a neamului nostru ne vine din batrani si-o ducem mai departe spre cei care vin. E o credintade suflet, o sfanta datorie fata de neam.
“Nu uit bunicule!”… impreuna cu colegii mei am adus flori imbracate-n tricolor, pe care le-am mangaiat si le-am pus cu grija la statuia PARINTELUI. I-am spus poezii si i-am cantat imn de slava. Si ca sa nu uitam “ce ne-au lasat istoria, ce ne-au transmis parintii nostri, ce ne-au cautat poetii, ce doreste tot sufletul de roman: maretia, fericirea si sfanta UNIRE a tuturor romanilor”, la primele ore ale diminetii, colegii mei din clasele a VII-a si a VIII-a si-au testat cunostintele intr-un concurs pe teme istorice.
Acolo unde esti, iubite Lucaciu, esti mereu alaturi de noi, ne dai speranta, vise, iubire si incredere. “Acolo unde sunt eu, acolo bate inima Ardealului” – zicea Vasile Lucaciu. Acolo suntem si noi, drag PARINTE.
Semneaza Ovidiu Maran, elev in clasa a VIII-a la Scoala Gimnaziala “Vasile Lucaciu” Lucaceni
Fii primul care comentează