Mii de sătmăreni s-au rugat în fața icoanei Maicii Domnului “Elaiovrytissa”

Asculta acest articol

Mii de credincioși ortodocși din municipiu și din județ au trecut în cursul acestei săptămâni au rostit rugăciuni și au cerut ajutor în fața  icoana Maicii Domnului “Elaiovrytissa” – “Izvorâtoarea de ulei (untdelemn)”, de la Sfântul Munte Athos.

Icoana cunoscută în lume ca fiind făcătoare de minuni a trecut pe la mai multe biserici din județ. Duminica trecută, în 10 august ea se afla la Catedrala ortodoxă din Negreşti-Oaş, apoi de luni a fost sdusă la Satu Mare, la bisericile ortodoxe “Naşterea Maicii Domnului”,  “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, iar joi și vineri, la Catedrala “Adormirea Maicii Domnului”. Cu acest prilej, în fiecare lăcaș al Domnului care a găzduit icoana au fost oficiate slube, iar credincioșii au petrecut ore în șir în rugăciuni adresate Maicii Domnului.

Legenda mănăstirii Vatoped

Despre icoana Maicii Domnului “Elaiovrytissa”, adică “Izvorâtoarea de ulei” sau “Docheiarissa”, sau “cea din cramă”, ne vorbește părintele Cristian Boloș, spunând că este una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu, păstrată în Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos.
Sfântul Munte Athos este un loc ocrotit de Maica Domnului. Mulţi l-au numit “Grădina Maicii Domnului”. În acest loc sfânt, viaţa zilnică se întrepătrunde în mod obişnuit cu minunile. Fiecare călugăr athonit a văzut sau a trăit minuni ale Născătoarei de Dumnezeu.   Pentru minunile săvârşite, icoanele Maicii Domnului, păstrate în bisericile mănăstirilor, sunt ferecate în aur şi împodobite cu pietre şi bijuterii scumpe.
Mănăstirea Vatoped, a doua în ierarhia mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, după Mănăstirea Marea Lavră, a fost construită, aşa cum ne spune tradiţia, de însuşi Sfântul Împărat Constantin cel Mare (324-337). Fiind distrusă de împăratul Iulian Apostatul, ea a fost rectitorită de împăratul Teodosie I cel Mare (379-395), în semn de mulţumire către Maica Domnului, pentru salvarea minunată a fiului său, Arcadie. Potrivit unei vechi legende, corabia pe care se afla tânărul Arcadie a naufragiat, iar Maica Domnului l-a salvat în chip minunat, ducându-l în locul pe care a fost zidită mai apoi mănăstirea. Oamenii împăratului l-au găsit dormind sub o tufă de mărăcini. Această legendă a dat şi numele mănăstirii, prin unirea cuvintelor greceşti “vato” (tufă) şi “paedion” (copil), care înseamnă “copilul din tufiş”.
Istoria mănăstirii se împleteşte cu istoria icoanelor minunate prin care Maica Domnului a dat semne ale dragostei sale, ferind mănăstirea de atacurile piraţilor, înmulţind untdelemnul în cămările acesteia şi vindecând de boli sau pedepsind îndrăzneala unor vieţuitori din mănăstire, a împărătesei Placidia sau a turcilor.
Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului care se păstrează la Mănăstirea Vatoped, şapte la număr, sunt< “Vimatarissa”, adică “Altariţa”> “Paramythia”, adică “Mângâietoarea”> “Pantanassa”, adică “Vindecătoarea de cancer”> “Elaiovrytissa”, adică “Izvorâtoarea de untdelemn”> “Antiphonitria”, adică Împotriva glăsuitoarea”> “Esphagmeni”, adică “Cea înjunghiată”> “Pyrovolitheisa”, adică “Cea împuşcată”, aceasta din urmă aflându-se deasupra porţii de intrare în mănăstire.

Icoana Maicii Domnului “Izvorâtoarea de untdelemn” – Elaiovrytissa

Aceasta icoană veche a Maicii Domnului, pictată în secolul al XIV-lea, se află astăzi în crama Mănăstirii Vatoped. Este o icoană de mici dimensiuni< 28 cm înălţime şi 22 cm lăţime. Un dreptcredincios mirean, având evlavie mare la această icoană, a ferecat-o cu o îmbrăcăminte din argint, astfel că icoana pare mai mare decât este de fapt. Deasupra ei, spre aducere aminte de o însemnată minune, stă scris< “Înmulţirea uleiului”. Icoana este cinstită, în mod special, în Vinerea din Săptămâna Luminată. O minune săvârşită de Maica Domnului a dat numele acestei icoane din cămară. Cuviosul Ghenadie din Vatoped se afla pe atunci în slujba de chelar, el fiind responsabil cu gestionarea alimentelor. Zilele fiind grele în acea perioadă, uleiul din mănăstire s-a împuţinat foarte mult. Cuviosul a mers la părintele stareţ şi l-a inştiinţat despre situaţia uleiului. Totodată, el l-a sfătuit pe stareţ să nu mai folosească ulei la bucătărie şi masă, pentru a ajunge la aprinderea candelelor din Sfântul Altar.
Stareţul nu a primit sfatul Cuviosului Ghenadie, iar uleiul a fost folosit în continuare ca şi până atunci. Cuviosul Ghenadie a făcut ascultare de stareţ, cunoscând puterea ascultării şi a smereniei. Între timp, stareţul s-a rugat mult Maicii Domnului să nu-i lipsească pe călugării din obştea sa de puţinele alimente necesare traiului în mănăstire. Într-o zi, când chelarul Ghenadie a pornit spre magazie pentru a lua ultima măsură de ulei din butoi, el a rămas uimit văzând butoaiele pline cu ulei şi uleiul umplând pivniţa până aproape de uşă. Deasupra butoaielor se afla încă de pe atunci o icoana veche a Maicii Domnului. Această icoană, numită mai apoi “Elaiovrytissa”, adică “Izvorâtoarea de ulei”, răspândeşte şi astăzi o frumoasă mireasma de mir. Pentru că icoana a rămas în pivniţa mănăstirii, ea a fost numită şi “Docheiarissa”, adică “cea din cramă” (camara/magazia mănăstirii).