Ministerul Educaţiei cumpără un sistem antiplagiat de 12 milioane de lei

Asculta acest articol

Încă din luna octombrie a anului trecut, Ministerul Educaţiei a primit două oferte pentru cumpărarea unei soluţii IT de gestiune a tezelor de doctorat şi a titlurilor universitare, care va permite şi verificări antiplagiat.

Potrivit agenţiilor de presă, valoarea contractului este de circa 12,5 milioane de lei, bani care vin din fonduri europene.

Scandaluri cu demnitari acuzaţi de plagiat

Preocupările Ministerului Educaţiei Naţionale pentru prevenirea plagiatului vin după mai multe scandaluri în care demnitari români au fost acuzaţi că au plagiat în tezele de doctorat. Unul dintre cele mai dezbătute cazuri este cel al premierului Victor Ponta. Şeful Guvernului a fost acuzat că a copiat mai bine de jumătate din teza sa de doctorat. Un alt caz este cel al ministrului Educaţiei, Ioan Mang, acuzat că a copiat paragrafe şi tabele din studii ştiinţifice internaţionale. După declanşarea unui scandal de presă, Ioan Mang a demisionat din funcţie. Şi asupra altor demnitari s-au formulat acuzaţii de plagiat, între care şi în legătură cu teza de doctorat a şefei DNA, Codruţa Kovesi, dar acuzaţiile nu au fost confirmate de Consiliul Naţional de Etică. Plagiatul poate fi însă sancţionat şi penal. Este cazul publicistului George Stanca, condamnat la un an de închisoare cu suspendare.

Elevii de liceu sătmăreni nu cunosc implicaţiile plagiatului

În mai multe emisiuni la postul Informaţia TV am stat de vorbă cu profesori din licee sătmărene, cu care am dezbătut problema plagiatului, a rolului şcolii în prevenirea acestui fenomen. De asemenea, am stat de vorbă şi cu elevi despre modul de documentare şi elaborare a eseurilor, referatelor şi a altor lucrări ştiinţifice, astfel încât să evite plagiatul involuntar. Am semnalat şi câteva cazuri de plagiat din lucrările elevilor, preluate de pe internet (plagiat digital) cu faimoasa metodă copy&paste (copiere şi lipire). Impresia finală a fost însă că profesorii nu iau foarte în serios acest fenomen cu grave implicaţii etice (cu toate că plagiatul online poate fi detectat mai uşor decât cel din cărţi, prin simpla postare a părţii suspecte de text pe motoarele de căutare, adică fără a utiliza softuri de detectare a plagiatului.

Cauzele plagiatului

În şcolile româneşti, cauzele plagiatului sunt descifrate de Mihai Jalobeanu în articolul Plagiatul pe Web. Între cauze, el numeşte absenţa tradiţiei lucrărilor individuale ale elevilor şi studenţilor, lucru care se petrece deopotrivă în învăţământul preuniversitar şi în cel superior.

Plagiatul intervine cel mai frecvent în timpul utilizării surselor, autorul căutând să evite efortul imens de reformulare şi regândire a ideilor provenite din acele surse. Presat de termenul de predare a lucrării, elevul trebuie să reziste tentaţiei de a prelua de pe Internet pasaje foarte la îndemână de altfel. Mai grav este cazul în care el omite referinţele în speranţa că cititorul va crede că o idee interesantă şi inspirat formulată îi aparţine lui, şi nu adevăratului autor. În consecinţă, plagiatorul „privează cititorul de timp şi încredere, fură prestigiul adevăraţilor autori, şi în plus, descalifică colegii oneşti.” [idem]

Lăsând la o parte cazurile de plagiat cu intenţie (de altfel, există un comerţ înfloritor cu lucrări de diplomă), de multe ori plagiatul este involuntar şi are loc din neglijenţă. Alteori este vorba pur şi simplu de necunoaşterea modului în care trebuie citat sau parafrazat un text. Uneori, studenţii interpretează greşit ironiile intrate deja în folclor, potrivit cărora „cărţile din cărţi se fac”, sau „copierea unei cărţi înseamnă plagiat, dar copierea a două cărţi înseamnă lucrare originală”. Altă cauză ar fi faptul că în învăţământ nu s-a impus gândirea critică şi „prea puţini profesori stimulează cu adevărat opiniile originale ale elevilor, creativitatea şi deprinderea de a reformula, accentul a rămas pe memorare.” [idem]. În sfârşit, mai menţionăm între cauze şi necunoaşterea de către elevi şi studenţi a legii care protejează drepturile de autor şi penalizează cu severitate plagiatul.

Reguli de evitare a plagiatului

Iată şi câteva reguli de evitare a plagiatului: să consemnăm între ghilimele toate textele citate şi să menţionăm sursa; să facem trimitere la surse atât în cazul utilizării de citate, cât şi în cazul reformulării cu propriile noastre cuvinte a unor idei preluate din surse; să învăţăm să regândim textele lecturate, fără a ne limita la o simplă compilaţie.