Asculta acest articol
Ministrul Transpor-turilor, Lucian Bode, a declarat la Digi 24, că statul român a plătit, din 2007 până în prezent, peste 2 miliarde de euro pentru revendicările antreprenorilor care urmăresc să câştige bani fără să muncească.
Lucian Bode a catalogat aceşti bani drept “taxă pe prostia autorităţilor”.
Descrierea ministrului este corectă, cu un amendament: statul plăteşte despăgubiri, în majoritatea cazurilor, nu din cauza fapului că antreprenorii sunt hoţi, ci efectiv din cauza ”prostiei autorităţilor”.
Pe de altă parte, revendicările plătite de statul român se fac în baza unor decizii luate de instanţe specializate, deci ar trebui exclusă ipoteza că statul ar fi păcălit prin ”De foarte multe ori, angajaţii din Minister sunt puşi în situaţia în care antreprenorul, în loc să urmărească implementarea proiectului, în unele situaţii urmăreşte cum să câştige mai mulţi bani fără să muncească. Atunci apar acele revendicări, unde România este în topul listei la nivel european.
România a plătit din 2007 până în prezent peste 2 miliarde de euro revendicări. Eu o numesc «taxă pe prostie», pe prostia autorităţilor, în condiţiile în care tu pierzi procese la Curtea de arbitraj de la Paris, în instanţă, cu antreprenorul şi plăteşti aceste revendicări, bani pe care nu i-a semnat în momentul în care a încheiat contractul. În schimb, suntem obligaţi, ca şi stat, să plătim aceşti bani atât pe lucrările rutiere, cât şi pe cele din infrastructura feroviară”, a afirmat Lucian Bode la Digi 24.
Caietul de sarcini, o problemă
Înainte de problema de fond, un detaliu relevant în toată această poveste: construcţia oricărei autostrăzi începe cu mult înainte ca prima cupă de excavator să extragă pământ în şantier.
După decizia politică, statul pregăteşte respectivul proiect (autostradă, pod, drum naţional etc.) lansând licitaţii pentru realizarea de studii de fezabilitate, studii geo, de impact de mediu şi, eventual, proiectare.
În baza acestor documentaţii se realizează caietul de sarcini, apoi se organizează o licitaţie.
Constructorii care participă la licitaţie îşi formulează ofertele în baza documentaţiei puse la dispoziţie, cu alte cuvinte, cred tot ce le comunică statul în legătură cu respectivul proiect.
Fără a discuta de durata procedurii, finalitatea este clară: cea mai bună ofertă câştigă.
Problemele în relaţia constructor- beneficiar încep să apară după ce primul ajunge ”în teren”, demarează proiectul şi descoperă că ce trebuie să facă este diferit de ceea ce i s-a spus că va face.
Asta reclamă constructorii, asta este, foarte important, şi concluzia Băncii Mondiale, cel puţin în cazul mult discutatului şi disputatului proiect Ploieşti-Braşov.
Într-un raport din 2018, Banca Mondială scria: ”Experienţa acestor încercări ratate demonstrează faptul că o pregătire deficitară a proiectului plasează Guvernul României în dezavantaj în momentul în care negociază cu potenţialii finanţatori termenii proiectului.”
Fii primul care comentează