Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Mircea Dolha a fost schimbat din functie de fiecare data cand urma sa-i mute pe romi

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

[slideshow id=6274]

Problema mutarii rromilor de pe Craica, Meda II (Pirita), Valea Borcutului, Ferneziu, zona Garii incepe sa aiba iz de Mesterul Manole. Practic, ce se construieste in ani se darama intr-o zi. O buna bucata de vreme, rolul Mesterului Manole (cel care construieste) i-a revenit – cu intreruperi – fostului viceprimar Mircea Doha. Rolul celor care darama a fost interpretat de mai multi “actori”, majoritatea din acelasi “teatru”… local. Si o coincidenta (intamplatoare sau nu)< de fiecare data cand pentru mutarea rromilor se stabilea un termen clar, viceprimarul care se ocupa de problema, Mircea Dolha, era schimbat din functie!

– Unul dintre obiectivele enuntate de dvs. inca din campania electorala din 2008 se referea la rezolvarea problemei rromilor Craica, Meda II (Pirita), Valea Borcutului, Ferneziu si zona Garii. Chiar promiteati ca, in termen de 6 luni de la alegerea ca primar, veti merge la picnic pe Craica impreuna cu locuitori din cartierul Vasile Alecsandri. Curand vine primavara si nu prea sunt semne apropiate pentru un astfel de picnic…

Mircea Dolha< Asa este, promisiunea a fost facuta in campania locala pentru primarie si se referea la situatia in care eu as fi fost primar, adica omul legitimat prin vot ca ordonator principal de credite. Urnele au decis altceva, asa ca a trebuit sa duc munca de lamurire cu primarul Cristian Anghel. A durat doi ani pana cand mi-a dat mana libera in aceasta problema. E nevoie sa punctez un mic istoric. Initiativa mutarii rromilor am avut-o inca din 2004. O prima hotarare in aceasta problema s-a luat in 2006. Abia in 2009 a aparut o noua hotarare de consiliu  in acest sens, iar eu – ca viceprimar – am primit sarcina de a o pune in aplicare. Semn ca preocupare exista, fara vreo legatura cu interese electorale, cum s-au grabit destui sa afirme fara temei. Si sunt destui “epigoni” care incearca sa-si asume merite – de fapt, doar sa-si dea cu parerea – in aceasta problema.  E inca un indiciu ca solutia e viabila.

– Una peste alta, ati amanat picnicul pentru sfarsitul lunii septembrie 2010, dar tot fara rezultat Apare impresia ca ne duceti cu… picnicul.

– Nici vorba, atunci promisiunea chiar era realizabila, toate pregatirile fiind facute. Si infrastructura era rezolvata< alimentarea pentru cismele si drumul de acces. Insa jocuri politice subterane au fãcut ca, in 15 iulie, sa fiu schimbat din functia de viceprimar. In cele doua luni in care am fost simplu consilier local, nimeni nu s-a mai ocupat de proiect, iar lucrarile au fost oprite. Astfel s-a ratat momentul mutarii, caci rromii n-au mai acceptat sa se mute dupa venirea toamnei, temandu-se ca lucrarile nu se vor incheia pana la venirea frigului. De comun acord cu liderii rromilor – si in conformitate cu reglementarile in vigoare, care interzic evacuari si mutari in sezonul rece – termenul a fost decalat. Mutarea urma sa inceapa in martie si sa se finalizeze in luna mai 2011. Numai ca am fost schimbat din functie si exclus din Consiliul Local in 27

ianuarie. Sa fie o coincidenta faptul ca, de fiecare data cand am fost pe punctul de a face mutarea, am fost schimbat din functie? Incep sa ma indoiesc.

– De ce acest ritm lent?

– Problema celor cinci zone – Craica, Meda II, Ferneziu, Valea Borcutului si Gara – e una gingasa, nu se poate rezolva din birou si nici peste noapte. Trebuie multa implicare personala. Trebuia identificata o solutie civilizata pentru toata lumea -atat pentru locuitorii din zonele mentionate, cat si pentru cei ce urmau sa fie mutati, una care sa nu intre in coliziune cu drepturile minoritatilor, cu forurile de combatere a discriminarii sau cu ONG-urile internationale. In plus, stiti ca la preluarea mandatului de viceprimar inca se vorbea de solutia unor containere sau a unor rulote, amplasate in zona Jandarmeriei. La costuri similare, eu am venit cu o solutie mai fiabila si mai civilizat< realizarea unor baterii de locuinte “de necesitate”. Efectuarea recensamantului, inventarierea corecta a situatiei celor cinci zone, studiul de fezabilitate, proiectarea, realizarea drumului de acces si a alimentarii cu apa au luat ceva timp.

– Explicati in cateva cuvinte conceptul de locuinte de necesitate …

– Am constatat ca la adaposturile improvizate de pe Craica, problema principala era cea a “zidurilor” si acoperisurilor, la care se utilizau cu precadere cartoane sau placaje, respectiv prelate. In schimb, pentru usi, geamuri si amenajari interioare oamenii se descurcau mai bine si nu prea apelau la improvizatii. De aceea am gandit ca pe strada Postfundus sa ridicam baterii de locuinte, la care sa asiguram zidaria si acoperisul – din tabla, ca sa nu fie probleme cu incendiile, iar de restul sa se ocupe noii locatari. Deci, nu sunt locuinte in acceptul clasic al termenului, ci locuinte care raspund unei necesitati presante. Si care nu se adreseaza strict rromilor, ci si romanilor sau maghiarilor care nu au locuinte si nici posibilitati materiale. Proiectul a avut un favorabil ecou international.

– Plasarea acestor locuinte la periferia orasului nu risca sa atraga din partea unor organizatii internationale acuzatii de discriminare, de plasare intr-un fel de ghetou?

– Mi-am asumat acest risc. Dar l-am anihilat, insistand pe componenta de integrare< acces la munca (am si facilitat angajari la cateva firme, precum Drusal, Vital, Aramis), acces la sanatate (un medic de familie care sa vina saptamanal acolo), acces la invatamant pentru copii. In fond, rromii merita sansa de a-si creste copii departe de sobolani, in curatenie si la lumina invataturii. In acest sens am tinut permanent legatura cu liderii comunitatilor vizate, cazand de acord asupra pasilor de urmat. Am avut in vedere si pastrarea identitatii culturale – prin crearea unor ateliere care sa valorifice meseriile traditionale ale rromilor. Chiar si ideea “satrei folclorice” si a spectacolelor de dansuri nu erau un moft, ci tocmai elemente care sa satisfaca si nevoile celor mutati, dar si cerintele organizatiilor internationale preocupate de minoritati. Drept urmare, proiectul a fost apreciat de Romani Criss, de Amnesty International, de jurnalisti francezi (cei de la cotidianul “La Voix du Nord” au si venit in biroul meu de la Primaria Baia Mare). Autoritatile franceze din Lille, unde exista o importanta comunitate de rromi, s-au aratat interesate de proiect, lansand chiar ideea unei cooperari dintre Lille si Baia Mare, pe aceasta tema.

– Lumea poate spune< e criza si primaria cheltuieste bani pentru rromi, cand situatii dificile sunt in toate etniile de aici…

– Costurile sunt si in prezent, chiar mai mari decat investitia. Ganditi-va la cheltuielile de ajutor social (ce se reduc prin integrarea rromilor in munca), cheltuielile de sanatate, generate de conditiile improprii de locuit s.a.m.d. Iar aceasta observatie e valabila pentru toti cei aflati in aceasta situatie. Am mai precizat ca de locuintele de necesitate pot beneficia cazurile sociale, indiferent de etnia celor aflati in necaz. Practic, cheltuiesti odata – pentru investitie – si nu permanent pe ajutoare sociale si de urgenta.

-Desi suna convingator ce spuneti, ati fost schimbat si dvs. din functie, dar si destinatia terenului de pe str. Postfundus. Practic, proiectul nu mai e continuat, iar rezolvarea problemei rromilor se amana sine die…

– E mare pacat. Un proiect bine fundamentat – practic o premiera la nivel european, bine receptata si in UE – a fost strangulat inainte de faza finala. Ca om din executiv desemnat sa se ocupe de problema, am fost in doua randuri foarte aproape de realizarea lui. De fiecare data, interese politice – sau, poate, chiar si economice – m-au scos din executiv, iar proiectul a fost abandonat. Chiar daca problema a ramas nerezolvata din cauze care nu tineau de mine, tot raman cu regretul ca nu am apucat sa oferim Europei un exemplu de integrare sociala reala a rromilor, o problema pe care inca nu au rezolvat-o nici tarile cu democratii foarte avansate. Insa, in primul rand regret ca Baia Mare nu a rezolvat aceasta “pata”, ca baimarenii nu au scapat de disconfortul creat de tot ce tine de locuintele improvizate. Si, daca vreti, ca inca nu pot merge la picnic pe Craica.

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns