Moricz Goth din Negreşti-Oaş, un pictor interbelic cunoscut în Olanda, uitat la noi

Asculta acest articol

În demersurile noastre de recuperare a unor personalităţi neglijate, dacă nu de-a dreptul uitate, din istoria culturală sătmăreană, am întâlnit o figură cosmopolită, afirmată la nivel european, mai ales în ţara adoptivă, Olanda, un artist născut într-un loc dintre cele mai încărcate de tradiţii: Negreşti-Oaş.

Pictorul Moricz Goth s-a născut în oraşul din Ţara Oaşului la 2 martie 1873, într-o vreme în care zona era inclusă în Imperiul Austro-Ungar. Având şansa de a se naşte în familia unui bogat proprietar de pământ, şi-a cultivat talentul artistic în cele mai bune condiţii.

A studiat la Budapesta începând din 1888, fiindu-i dascăli, printre alţii, Bihari Sandor şi Karlovszky Bertalan. Profesorul care l-a influenţat cel mai mult în anii de formare a fost cunoscutul artist maramureşean de origine armeană Simon Hollossy, cu care s-a reîntâlnit la cumpăna secolelor în Academia de Arte Frumoase din München.

În grupa de studenţi ai lui Hollossy, Moritz Goth o cunoaşte pe vieneza Ada Löwitz, care îi va deveni soţie. La Viena se va naşte singurul lor copil, Sarika, în 1900. Cele două prezenţe feminine din viaţa lui au fost un factor de echilibru şi de inspiraţie, o mulţime de tablouri înfăţişând-o pe Sarika citind sau admirând peisaje. Fata artistului a devenit la rândul ei o pictoriţă importantă, continuând activitatea în domeniu până la moartea ei, în 1991, şi ducând mai departe amintirea tatălui ei.

Ani de peregrinări prin Europa

Destinul lui Moricz Goth l-a purtat prin întreaga Europă. După studiile de la Budapesta, München şi Viena, tânârul pictor şi grafician a petrecut o scurtă perioadă şi la Academia Julian din Paris. În 1908 deschide prima expoziţie personală la Budapesta, iar în următorii 10 ani lucrările sale sunt prezente în mod constant în Salonul Naţional din capitala Ungariei. Între  1909 şi 1910 lucrează într-o colonie de artişti din Szolnok. În 1912, cu ocazia jubileului împăratului Franz Joseph, Moricz primeşte o bursă care îi permite să reia călătoriile sale prin Europa. A mai primit Premiul Rotschild, Premiul Andrassy, Medalia de Aur pentru Grafică şi Premiul Romei acordat de oraşul Budapesta.

În 1914 războiul l-a găsit în Belgia împreună cu familia, dar a apucat să se refugieze în Olanda vecină, ţară neutră. S-a stabilit la Domburg, pe lângă colonia condusă de pictorul Jan Toorop, unde activau artişti din cele mai felurite curente< impresionişti, cubişti, chiar expresionişti (de altfel cel mai celebru artist care a pictat la Domburg în deceniul 2 al veacului trecut a fost Piet Mondrian). În 1918 îi este dedicată integral lui Moricz o expoziţie la Salonul Naţional din Budapesta.

Dorind să revină în Ungaria, familia Goth a făcut rost de o locuinţă lângă Budapesta în 1920, dar nu s-a stabilit acolo, peregrinând şi prin Polonia şi revenind în cele din urmă, definitiv, în Olanda în 1928. Reşedinţa familiei a fost aleasă în oraşul Veere. În ciuda acestor ani agitaţi, Sarika, devenită Charlotte în Olanda, s-a bucurat la rândul ei de oportunităţi bune de studiu, printre altele la Academia din Haga cu Hans Hofmann, la München, la Paris şi la Şcoala de Arte şi Meserii din Londra.

Un pictor prolific şi care n-a dus lipsă de comenzi într-o ţară cu mare tradiţie în acest domeniu, Moricz (sau Maurice, pentru olandezi) Goth s-a exersat şi ca grafician, gravor, sculptor şi xilograf, dar materialul preferat al său a fost acuarela. Avea să devină membru al cercului artistic “Artă şi Amiciţie” din Amsterdam, iar activităţile sale au ajuns până la New York.

A murit la Amsterdam, în data de 7 noiembrie 1944, iar fiica sa l-a onorat o dată în plus realizând un desen fin al tatălui ei pe patul de moarte.

Un impresionist luminos

Dintre toate manierele de pictură pe care le-a întâlnit şi asimilat Moricz Goth, cel mai aproape i-a rămas impresionismul, deşi unele lucrări, mai ales peisaje marine, vădesc şi uşoare influenţe expresioniste. Paleta e de obicei luminoasă, subiectele calme, portretele pline de empatie şi fineţe. Pictează în genurile consacrate< peisaje, portrete, naturi statice, flori, scene din viaţa citadină. Lucrările sale trădează şi o oarecare melancolie, dar ea nu îl copleşeşte pe acest impecabil stilist, pictura sa fiind de o simplitate şi sinceritate fermecătoare. Este un sentimental liniştit, interiorizat.

Lucrări ale sale se găsesc atât în Ungaria, de pildă la Galeria Naţională şi Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta, cât şi în Olanda, la Veere şi Utrecht de exemplu. Casele de licitaţii din Europa încep să îi pună opera în circulaţie, la preţuri încă accesibile, între 500 şi 2.500 de euro majoritatea. Acest artist pornit din |ara Oaşului a ajuns, după o viaţă plină de neprevăzut, la o recunoaştere remarcabilă în ţara sa de adopţie, Olanda, şi în mediile artistice maghiare. La finalul anului 2000 la Budapesta s-a vernisat o expoziţie a familiei de artişti Goth şi a fost editat un album tematic. Filonul folcloric răzbate mai ales în operele Sarikăi, o dovadă că artistul a transmis ceva din etosul locurilor natale, indiferent pe unde l-au purtat drumurile vieţii.