Asculta acest articolSolicit ingaduinta Domniilor Voastre pentru a evoca impreuna memoria unui mare disparut< Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu, Pana mai ieri Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Mi-a fost dat sa-l cunosc pe Inalt Prea Sfintia Sa, sa-i privesc de aproape chipul sau taiat in stanca dominat de ochi sfredelitori, sa-i ascult glasul modulat dupa gand, cu profunzimi de neuitat, sa-i ascult predici. Inainte de a avea norocul intalnirilor cu diverse prilejuri, acumulasem destule cunostinte despre viata de martir a celui pus in 1993 in jiltul arhiepiscopal de pe Somes, fiind desemnat Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. Existenta sa imi pare o mirifica tesatura intocmai covoarelor migalite cu rabdare, pricepere si farmec de mana gospodinelor din Oltenia natala. Un camp plin de mari reusite in varii segmente ale vietii celui stiut sub numele pe care si-l va mentine si ca scriitor – Valeriu Anania. Cel de sus l-a harazit cu inzestrari de admirat si invidiat, regasite in activitati desfasurate decenii la rand. S-a stins din viata cu doar cateva saptamani inainte de a atinge varsta de 90 de ani. A invatat cu nesat si bucuria de a cunoaste cat mai multe. A tinut sa impleteasca pe cat de asiduu pe atat de fericit felurite domenii ale cunoasterii. A zabovit in egala masura asupra cartii de scoala si a celei bisericesti. Elevul din liceele Capitalei – Dimitrie Cantemir si Mihai Viteazul s-a alaturat adolescentului studios de la Seminarul Teologic Central. In capitala Ardealului revenit la patria-mama, la Cluj, a fost student la Medicina ca si la Conservatorul de muzica. Va deveni licentiat in teologie. Devine cadru didactic la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti. Rememorez cu admiratie setea de carte a tanarului Valeriu Anania caut cu emotie la cate a reusit sa inscrie in biografia sa acest carturar de mare suprafata. In 1942, in plin razboi, S-a calugarit la Manastirea Antim din Bucuresti, moment in care preia si numele sub care l-am condus pe ultimul drum, Bartolomeu. Se scria astfel prima fila a unei trairi sub semnul crucii si in slujba ei de catre cel ce va ramane in mintea noastra ca unul din clericii ortodoxiei romane. Spre cinstea lor, mari librarii din Capitala si-au impodobit vitrinele, in ultimele zile, gest de omenesc respect in memoria marelui disparut, cu volume semnate de scriitorul Valeriu Anania. Am eu insumi in biblioteca de familie poezii si proza, volumele de teatru, memorialistica sa. Condeiul s-a inflacarat de timpuriu. Povestea undeva ca prima piesa de teatru i s-a jucat la varsta de 16 ani, la Teatrul Liric, aflat candva la intrarea in Cismigiu. A disparut sub bombardament. In blocul din caramida rosie construit pe acelasi loc, intr-o garsoniera, si-a avut ultima locuinta bucuresteana regretatul cleric. Tipografic debuta in 1936 in “Vremea”.
Nicolae Bud
Fii primul care comentează