Asculta acest articol
Lansat la începutul stagiunii curente, proiectul “Insomnia – Nocturne” al secției române de la Teatrul de Nord dă ocazia actorilor și regizorilor să exploreze forme variate de spectacol, similare, în alt context, muzicii de cameră. Texte mai scurte, cu mai puține personaje, dar cu intensitate dramatică incontestabilă. Din această categorie face parte și drama “Neînțelegerea”, scrisă de Albert Camus în 1943.
Cu un an înainte, scriitorul francez schițase, într-un episod din romanul “Străinul”, conflictul pe care îl va dezvolta în piesă: întoarcerea acasă a unui fiu rătăcitor și moartea sa tragic-absurdă chiar de mâna celor dragi. Premiera “Neînțelegerii” a avut loc la 24 august 1944, chiar după eliberarea Parisului, iar tonul rece și sumbru al piesei, ca și scriitura plină de simboluri și nu foarte teatrală, au făcut ca succesul de public să nu fie prea mare. Timpul a confirmat însă valoarea unei piese care trăiește prin obiectivitate și conflict, punând în scenă niște orgolii a căror ciocnire nu are cum să se termine cu bine.
Dorina Nemeș strălucește în rolul Marthei. Își dorea de mult să se scuture de imaginea de ingenuă consacrată în “Visul unei nopți de iarnă“ și reușește acum cu brio. Tot paroxismul și stresul personajului transpare din gesturile sacadate și chipurile tarate de suferință pe care actrița le leagă cu feminitatea ce o caracterizează, izbutind o prestație care domină spectacolul. Dicție impecabilă, forță emoțională, răbufniri aproape demonice, dar nimic care să ne facă să ne fie milă de Martha. O răceală parcurge până și scena semi-erotică dintre soră și frate. Sinuciderea de final chiar arată ca singura ieșire onorabilă din iadul pe care singură și l-a construit tânăra, incapabilă să spargă găoacea acelui ou negru în care vegetează.
Cronica integrală o găsiți în ediția tipărită Informația de Duminică din 14 aprilie 2013.
Fii primul care comentează