Asculta acest articol
El tratează istoricul satelor Ciuperceni, Dumbrava, Dumbrava Mică şi Vânătoreşti
Sâmbătă, 12 noiembrie 2016, în sala multifuncţională din Botiz, fostul primar al comunei Botiz, Nicolae Bondici, şi-a lansat lucrarea monografică intitulată “Istoria Pădurii Ciuperceni”, apărută la Editura Ecou Transilvan Cluj.
Volumul tratează istoricul satelor din zona Pădurii Ciuperceni, sau, ca să-l cităm pe autor, “originea şi formarea colectivităţilor umane din satele Ciuperceni, Dumbrava, Dumbrava Mică şi Vânătoreşti, judeţul Satu Mare”.
Alături de autor, la lansare au participat: Ovidiu Silaghi, deputat, Ioan Mureşan, primarul comunei Botiz, Lucian Cucuiet, directorul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, Felician Pop, directorul Muzeului Judeţean Satu Mare, Marcela Papici, directoarea Spitalului Judeţean, Radu Giurcă, fost prefect, Leontina Ghiţ, inspector şcolar, Nadia Fărcaş, din partea editurii din Cluj, preoţi, profesori, medici, oameni de afaceri, iubitori de cultură.
Analize şi comentarii
Despre lucrare au vorbit la modul elogios Ioan Mureşan, secretara Ana Ciorcaş, Felician Pop, preoţii Viorel Paşca (ortodox) şi Nicu Huzău (greco-catolic), Nadia Fărcaş. Cu toţii au vorbit despre seriozitatea cu care autorul şi-a făcut documentarea, despre bogăţia şi consistenţa informaţiilor cuprinse în volum.
Partea cea mai substanţială a prezentării i-a revenit însă autorului însuşi, analiză din care am aflat cum locuitorii “sătucurilor” despre care vorbeşte în carte au trăit la scară mică marile evenimente din istoria recentă a României. În principal, autorul a vorbit despre Marea Unire de la 1918, despre intervenţia armatei române care a dus la căderea regimului comunist instituit de Bela Kun, precum şi de sprijinul acordat de militarii români lui Horthy Miklos. El a mai spus că păturile mai sărace ale populaţiei nu au primit cu bucurie armata română, în schimb a fost bine primită de păturile mijlocie şi superioară a populaţiei, deoarece guvernul Bela Kun trecuse la naţionalizări de fabrici.
Mai tratează problemele unificării administrative, reformele învăţământului, ale cultelor, alte probleme sensibile ale istoriei, reuşind de fiecare dată o redare extrem de balansată, în care nu se poate decela nicio urmă de părtinire şi cu atât mai puţin de naţionalism.
În afară de asta, autorul spune că a fost nevoit să se familiarizeze cu o terminologie specifică acelei perioade, cum ar fi: unităţi de măsură, distincţii militare, titluri nobiliare etc.
De precizat aici că sursele sale nu sunt poveşti ascultate la gura sobei, ci provin din surse oficiale, din arhive din Budapesta (“căci noi nu le avem”). În sprijinul argumentaţiei sale, aduce numeroase dovezi precum: hărţi, fotografii, documente de arhivă. Cu acest prilej, am aflat de la autor date istorice pe care nu le cunoscusem din manualele şcolare şi nici din alte surse, fiind filtrate de activiştii care păzeau cu străşnicie ideologia fostului regim.
Dacă ar fi să căutăm nod în papură, am putea spune că partea cea mai puţin inspirată a volumului este chiar titlul acestuia, impropriu într-o oarecare măsură.
Despre autor
Nicolae Bondici, autorul acestei cărţi, a fost 25 de ani primar al comunei Botiz. El este de profesie învăţător, iar de-a lungul anilor a mai ocupat funcţiile de bibliotecar, director de şcoală şi de cămin cultural şi primar în perioada 1969-1979 şi mai apoi încă 14 ani, din decembrie 1989 până în 2004.
Este autorul a şase cărţi, monografice şi de memorialistică, din experienţa sa de viaţă, care conţin mărturii cu valoare istorică despre perioada contemporană. Chiar dacă Nicolae Bondici nu este de profesie istoric, aşa cum spunea Viorel Ciubotă la o recentă lansare de carte, “românii încep abia acum, după 1998, să construiască istoria din cărămizile pe care le reprezintă diversele lucrări monografice”. Atunci când va apărea o personalitate cu mare capacitate de sinteză, va întrebuinţa aceste monografii cu rol de cărămizi ale unei clădiri care va fi una a istoriei neamului. Dacă nu continuăm pe acest drum, vom ajunge ca şi pe viitor să ne scrie alţii istoria, aşa cum s-a întâmplat până acum, fiindcă o politică de stat în acest domeniu lipseşte cu desăvârşire.
Fii primul care comentează