Asculta acest articol[slideshow id=2955]
“Si am iesit prin vremi razand”, de Lucian Perta si “Iubiri discrete”, de George Petrovai
Am iesit prin vremi razand, cu Lucian Perta
Viseuanul Lucian Perta, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, nu se dezminte: ramane acelasi singular parodist al poeziei romanesti. Bucuria lui de a-i face pe congenerii sai de generatie sa rada, prin asocieri de cuvinte nastrusnice este simptomatica, datatoare de un tonus vital ca o contrapondere la o realitate stearsa avitaminotica si in plan literar. Lucian Perta a facut dintr-un gen poetic socotit minor-parodia – unul gustat cu delicii de marele public, indeosebi in cercurile culturale. Cum este si in volumul recent aparut “… si am iesit din vremi razand… poezia si parodia anotimpurilor” aparut la Editura Grinta din Cluj-Napoca. Spre deosebire de volumele de parodii aparute anterior: “Groapa cu (a)muze”, “Cutitul ca o masca” sau “Apelul de seara”, culegerea parodica de fata se axeaza pe o tema data: anotimpurile, asa cum sunt vazute ele de poeti de ieri sau de azi. De la Tudor Arghezi, George Bacovia, Vasile Alecsandri, George Toparceanu, George Cosbuc, pana la unii poeti de azi: Ion Muresan, Ion Stratan sau Nechita Danilor. Notabil este faptul ca, inaintea poeziei parodiate se da textul original al autorilor. Din lipsa de spatiu, reproducem o parodie dupa o cunoscuta poezie de Ion Minulescu: “In orasu-n care vine de trei ori pe saptamana/ Senatorul pan’acasa/ Orasenii se aduna/ Il felicita-l, descoasa/ Care lege se amana/ Ce e nou prin capitala/ Daca e cumva reala/ Stirea ca salarii cresc…/ Toti intreaba deodata, si raspunsuri nu primesc/ In orasu-n care vine de trei ori pe saptamana/ Senatorul la ai lui/ Oameni, mana de la mana/ Cotizeaza/ S-aiba baza/ In cuvantul lui ce nu-i/ Vorba goala/ Ii pun pictorii in poala/ Acuarele si rondele/ Menestreli locali ii fac/ Ba-ntr-o zi, un ins posac/ Om sarac/ Si-a adus si el obol/ Chiar o nota de control…”.
Sugubatul de Lucian Perta nu uita, din cand in cand sa se ascunda in spatele personajelor, cum faceau pe vremuri pictorii de odinioara: “… Vine-un diavol bland pe nume Perta/ O Tatal nostru de-as putea rasti/ Dar nu, mai da un rand de «Saniuta»/ Si ma indeamna sa mai scriu prostii”.
Pastel-meditatie filosofica si protest social liric
Sigheteanul George Petrovai este la a doua sa carte de poezie si la a opta de eseuri literare, toate aparute la Editura Echim din Sighetu Marmatiei. Volumul de fata aduna intre copertile sale versuri pe teme diverse, dar mereu scrise cu bunul simt pentru cuvantul tiparit si din care transpar mai peste tot, o anume aversiune aluziva la o societate dezarticulata si vorbarie postdecembrista. Avem in fata meditatii lirice, rugaciuni, pasteluri, balade sociale, odele vietii, ale cumpatarii, refugii vindecatoare in religie. Majoritatea scrise in stil clasic, dar fara revelatii originale deosebite. Doar palpairi care denota o buna stapanire a temelor abordate. Poetul George Petrovai este aici, in umbra eseistului de calibru care s-a impus fara tagada in lumea ideaticii contemporane. Oricum, poemele sunt cu mult deasupra veleitarilor locali care se cred cel putin genii. “Cum fii suntem ai sortii oarbe/ si voia noastre-i doar parere/ din fas-am fost menit stapan/ peste sperantele mizere/ Olatul nostru-i necuprins/ prin parcuri, beciuri si canale/ unde doar lipsa preamarim/ ca demni supusi ai vrerii sale/ Avem mandria s-apartinem/ unei fraterne obsti unite/ ca-n crestinismul de-nceputuri in care ferm erau tintite…” (Balada boschetarului).
Fii primul care comentează