Nu-ti neglija copilul! “Fa-ti timp, mami, sa ma auzi”

Asculta acest articol

Ruga unui copil!

[slideshow id=6256]

“Doamne, in seara asta te rog ceva special…/Transforma-ma intr-un televizor ca sa-i pot lua locul./ Mi-ar placea sa traiesc cum traieste televizorul in casa mea./Cu alte cuvinte, sa am o camera speciala,/ unde sa se reuneasca toata familia in jurul meu./Fa sa fiu luat in serios, sa fiu in centrul atentiei asa incat/toti sa ma asculte fara sa ma intrerupa sau sa discute./Mi-ar placea sa mi se dea atentia deosebita/care este acordata televizorului atunci cand ceva nu functioneaza…/si sa-i tin de urat tatei atunci cand se intoarce acasa, chiar si atunci cand vine obosit de la munca. Si mama, in loc sa ma ignore, sa stea cu mine cand e singura si plictisita. Iar fratii si surorile mele sa se certe ca sa poata sta cu mine…/ si sa distrez toata familia, chiar daca uneori nu spun nimic,/ mi-ar placea sa simt ca lasa totul deoparte ca sa stea cateva minute alaturi de mine./ Doamne nu-ti cer prea mult. Doar sa traiesc cum traieste orice televizor”.

Ne-am gandit vreodata ca am nascut un univers care are propria lui personalitate si care poate fi ajutat sa inmugureasca si mai apoi sa infloreasca? Ne-am gandit ca nu putem sa-l schingiuim, ca nu putem taia o parte din el doar cand nu ne place sau alta ca ne place? Ca nu are ochi albastri sau ca nu e fetita? Sau ca ne incurca, sau suntem prea obositi si plictisiti sa-l mai vedem, sa-l mai ascultam?

Copilul functioneaza conform modelului pe care i-l oferim

Poate ca ar fi timpul sa ne schimbam atitudinea fata de MINUNEA care ne-a fost oferita. Poate ca ar fi timpul sa ne schimbam atitudinea fata de faptul ca ni s-a dat darul de a naste, de a creste si ajuta micile fiinte sa devina oameni mandri de sine. Poate ca ar fi timpul sa observam in micile fapturi potentialul si talentul cu care a fost inzestrat. Si poate ar trebui sa fim ceva mai smeriti fata de faptura plina de lumina care ni se releva noua si celor din jur. Este foarte important sa ne cunoastem copiii, sa descoperim ce este in sufletul lor si, mai ales, ce SIMT in sufletul lor! A reusi sa cunosti ceea ce simti tu si mai apoi ceilalti este o calitate extrem de importanta pentru a putea trai fericit si armonios in viata. De aceea, este important ca noi parintii sa ne stapanim propriile sentimente, doar asa putand rezona cu adevarat la sentimentele copiilor nostri.

Noi ca parinti suntem responsabili de ceea ce este si devine copilul nostru. El functioneaza conform modelului pe care i-l oferim. “Cine este copilul meu?”. Este exact persoana pe care am creat-o prin atmosfera existenta in casa, prin felul in care i-am vorbit, l-am ascultat, i-am fost aproape in momentele de bucurie sau in cele de suparare.

Relatia dintre noi si copiii nostri trebuie sa fie una calda, de prietenie si iubire

Copilul este ceea ce i-am spus sau nu i-am spus. Ne plangem deseori ca nu ne ia copilul in seama atunci cand vorbim cu el sau cand ii cerem ceva si nici nu e de mirare, pentru ca, probabil, nici noi nu i-am acordat atentia necesara cand a avut nevoie. Ne purtam cu el de parca ar fi un obiect care trebuie sa faca si sa fie asa cum ne dorim noi. si cum ne dorim totul in functie de starile noastre, uitam mult prea usor ca faptura pe care am zamislit-o nu este doar un obiect, ci un suflet care are nevoile si cerintele lui.

Pentru a fi puternic, cu incredere in sine si in ceea ce inseamna VIAT{, copilul are nevoie de parinti pentru a-i pune in valoare personalitatea, nu pentru a fi conditionat si supus presiunii continue de a fi cuminte, de a sta nemiscat, de a nu le pune intrebari, de a nu-i deranja atunci cand sunt obositi de cotidian si se trantesc in fata televizorului, nepasandu-le ca cineva care ii iubeste infinit are nevoie de prezenta lor. Sa incercam ca relatia dintre noi si copiii nostri sa fie una calda, de prietenie si iubire.

Mi s-a intamplat ca, in experienta mea de lucru cu copii si familiile lor, sa aud afirmatia “petrec timp cu copilul”. Aici incerc sa-i fac pe parinti sa inteleaga ce inseamna a petrece TIMP DE CALITATE CU COPILUL.

Spre exemplu, cum ati reactiona daca cineva de la serviciu ar incerca sa va explice un aspect crucial pentru slujba dvs. in timp ce se ocupa de o multime de alte lucruri? Probabil ca nu i-ati tolera atitudinea si i-ati solicita mai multa atentie. Similar, si in cazul copiilor nostri, timp de calitate inseamna ceva special, ca ne dedicam lui in totalitate si nu ne lasam atrasa atentia de altceva. Nu vorbesc aici de a sta impreuna cu el cand isi face temele sau cand mergeti la cumparaturi, intrucat in aceste experiente el nu se simte foarte apropiat. Vorbesc de acele situatii cand stam cu ei fara sa fim intrerupti de orice altceva si il lasam pe el sa aleaga ce vrea sa facem sau sa discutam impreuna. Timp de calitate acordat copilului presupune un contact vizual placut si plin de afectiune. E important sa privim copilul in ochi pentru ca, in acest mod, putem transmite toata iubirea de la suflet – la – suflet.

Fa-ti timp pentru copii

Trebuie sa identificam acel spatiu in programul nostru zilnic de un minim 10-15 minute pentru a face ce-i place lui. Putem sa ne jucam un joc, sa ne plimbam in parc, sa citim o carte, sa vedem ce-i place cu adevarat. Sau poate doreste doar   sa-l urmarim in timp ce se ocupa cu indiferent ce. Indiferent de ce activitate alegem sa facem, nu trebuie sa uitam nicio clipa ca SCOPUL este de a-i acorda copilului ATENtIA TOTALa! Acest lucru se poate realiza daca facem abstractie de telefoanele care suna, de zgomotele din jur sau de alte interferente venite din exterior. Va trebui sa fim pe cat posibil linistiti, calmi, in asa fel incat copilul sa nu simta ca suntem pe fuga si ca avem si altele de facut. Un 10-15 minute zilnic de atentie totala nu poate fi asa de greu, stiind ca acest lucru are o importanta capitala pentru a dezvolta in copilul nostru increderea in sine si reprezinta un fundament solid care consolideaza legatura noastra si ii  permite copilului sa se dezvolte.

Astfel de momente sunt nepretuite si sunt sigura ca multi dintre noi putem gasi resursele necesare pentru acest gen de relatie. Acest lucru ii va ajuta pe copii sa simta ca au o baza sigura la care sa revina atunci cand traverseaza perioade dificile in viata. in momentele petrecute impreuna, copiii se simt cu adevarat iubiti si vor fi mult mai receptivi la sfaturile mamei sau ale tatalui in toate privintele.

Neglijarea emotionala – reprezinta o forma de abuz psihic asupra copilului si are un impact negativ asupra dezvoltarii in plan psihologic, cognitiv si fizic al acestuia, putandu-i crea dificultati de socializare si integrare in societate si influentandu-i intr-un mod nefast, printre altele, capacitatea de stabilire a unui atasament normal si de depasire a situatiilor stresante. Neglijarea emotionala este lipsa de dragoste si afectiune fata de copil, o disfunctie a relatiei firesti protectoare parinte-copil, manifestandu-se prin incapacitatea parintilor de a oferi un mediu emotional adecvat necesar dezvoltarii armonioase a copilului.

Securitatea emotionala – se bazeaza pe o interactiune armonioasa dintre parinte si copil in cresterea si educarea acestuia din urma si include atribute si competente parentale, precumS pretuirea neconditionata a copilului ca valoare majora, insuflarea increderii, garantarea securitatii copilului, evitarea starilor de teroare si frica. Un anturaj emotional sanatos ofera copilului posibilitatea de a invata deprinderi si competente de independenta, incredere si interrelationare, de a-si forma opinia fata de sine ca valoare si de a capata senzatia de acceptare neconditionata si securitate din partea parintilor.

Pentru sfaturi si recomandari imi puteti scrie pe adresa de e-mail< [email protected].

Cecilia Ardusatan-Voicu, psiholog