O lovitură dată opoziţiei

Asculta acest articol

În circumstanţele în care constatăm că doi dintre liderii noştri politici sunt sănătoşi tun, disputele politice s-au mutat în Parlament. Într-adevăr, Traian Băsescu şi Ion Iliescu sunt apţi amândoi pentru viaţa politică. Şeful statului departe de a fi copleşit de bolile grele semnalate de canalele mediatice, a pornit spre Kazahstan. Discuţiile cu pricina s-au concentrat pe starea grea de sănătate a preşedintelui şi pe incapacitatea acestuia de a-şi mai gestiona prerogativele prezidenţiale. „Panica” a fost provocată de un recent consult medical al preşedintelui, decis de CSAT, căruia şeful statului i s-a conformat.
Celălalt lider, Ion Iliescu e departe la cei 80 de ani, tocmai împliniţi, să fie un om politic la capătul puterilor. Preşedintele de onoare al PSD, chiar dacă nu mai îndeplineşte sarcini executive în partid, se dovedeşte neaşteptat de vital şi longeviv. Între 60 şi 80 de ani, acesta, prin activitatea sa, a marcat cei mai importanţi ani de după revoluţia din 1989.
Mai puţin atenţi la zvonurile tendenţioase privind sănătatea şefului statului, ieri deputaţii celor patru mari partide parlamentare s-au încrâncenat să dea piept, să-şi măsoare puterile în jurul modificării Statutului funcţionarilor publici. Tema aceasta, după cum s-a văzut, a devenit una dintre cele mai importante. Fiecare dintre combatanţi a înţeles că se pune în joc soarta membrilor de partid, a cadrelor politice şi a simpatizanţilor din teritoriu. E indiscutabil faptul că prin aceştia se poate pierde sau se poate câştiga influenţa unor partide în marea masă a electoratului, pentru că cei ce au atingere cu votanţii sunt mai degrabă liderii din teritoriu decât liderii centrali.
Disputele parlamentare au fost generate în primul rând de neîncrederea dintre grupările politice. O depolitizare acum, după alegeri, când 4000 de democrat-liberali ocupă funcţii importante în instituţiile din teritoriu, a avut darul să ducă tensiunile luptei la paroxism. Fiecare dintre cele două partide din opoziţie probabil că ar fi fost de acord cu o depolitizare, dacă în acest moment, al disputelor, membri partidelor lor ar fi ocupat cele mai `nsemnate posturi din teritoriu. O transformare a funcţionarului public peste noapte, dintr-unul politic în unul apolitic, şi legarea de glie a celui politic devenit pe neaşteptate, de la o zi la alta, apolitic, a fost sâmburele dihoniei din Parlament.
Pe lângă cele de mai sus, faptul că de acum şefii instituţiilor deconcertate vor fi numiţi numai pe criterii profesionale şi nu politice, încurcă în cel mai înalt grad partidele acum aflate în opoziţie. Prin modificările la Statutul funcţionarilor publici, PSD şi PNL sunt lipsite de un instrument politic important. Nu numai că nu vor putea uza în campania electorală de funcţionarii publici afiliaţi la partidelor lor, dar nu-şi vor mai putea instala, ca recompensă, susţinătorii lor în funtea instituţiilor deconcertate.
În sfârşit, s-a mai demonstrat un fapt la aceste dispute parlamentare. Guvernanţii dispun într-adevăr de o majoritate parlamentară, mult râvnită în etapele anterioare. Altfel, puterea nu ar fi reuşit să dea o lovitură atât de devastatoare opoziţiei.