Asculta acest articolNe spunea noua ava Casian despre un staret ce sedea in pustie ca s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-i dea lui sa nu doarma niciodata cand se va face vorba duhovniceasca, iar cand va auzi ca se vorbesc desertaciuni si clevetiri atunci indata sa adoarma, sa nu simta auzul sau acela de otrava. Si asa zicea: “Diavolul este istet la cuvinte desarte si potrivnic la toata invatatura cea duhovniceasca”. Dupa care ne-a spus pilda aceasta: “Graiam eu pentru folos cu un frate, care asa de greu adormise incat nu putea sa-si miste nici sprancenele. Iar eu, voind sa dovedesc lucrarea diavolului, am grait un cuvant desert, de care el, bucurandu-se, indata s-a desteptat. Eu, suspinand, am zis: “Pana acum am grait intre noi despre lucruri ceresti si la amandoi ni s-au impaienjenit ochii de somn, iar dupa ce am auzit un cuvant desert, indata, cu grabire, ne-am desteptat. Drept aceea, iubitilor, cunoscand toti lucrul dracului acestuia si sarguinta noastra cea spre vorba desarta, luati aminte, pazindu-va de dormitare, cand faceti sau auziti ceva duhovnicesc”. Apoi a zis iarasi< “Daca te ingreunezi candva de mancare sa te dai la osteneli trupesti, mai inainte de a te culca noaptea si nu vei avea naluciri rele si sa fii ca luptator bun impotriva diavolului si de te va lovi el de-o parte, loveste-l si tu de cealalta parte. De te va stapani pe tine cu mancare, goleste-l pe el, cu privegherea. De te va ingreuna pe tine somnul, zdrobeste-te pe tine cu osteneli trupesti. De te insala pe tine cu mandria, fa ceva inaintea oamenilor, ca sa te necinsteasca pe tine. Ca, sa stii, de nimic alta nu se scarbeste si se biruieste satana, ca atunci cand omul iubeste smerenia”.
Fii primul care comentează