Opinistii

Asculta acest articol

Acum cativa ani m-am intalnit într-o zi la intersectia strazii Culturii cu strada G. Cosbuc si cu Piata Revolutiei, la semafor, cu “imparatul poetilor” din Baia Mare. Acesta, cand m-a observat, s-a luminat la fata spunându-mi< “Ma ipochimenule, ma individul meu drag, ce faci?”. Si ma arata cu degetul sau indoit.”Pai, am venit sa te vad”, i-am raspuns.”Ma, individule obscur, pai, ma intorc cu tine la «biblioteca» (pe atunci nu era academie) sa discutam ceva. Ne-am intors si ne-am asezat la o masa mai retrasa si imi zice< “S-a infiintat ziarul Informatia zilei de Maramures si se vrea sa functioneze rubrica «Omul de cultura si politica omului de cultura». Vii cu mine ? Ca deocamdata sunt singurul sustinator. Si am vorbit cu Dumitru Pacuraru si cu Vasile Nechita care mi-au sugerat ca ar trebui sa te contactez”. “Ma, Ioane, cum sa nu vin !”, i-am raspuns bucuros, intrucat in acel moment eu, ultraprovincialul, nu prea aveam colaborari, in afara de unele articole la Clipa si inca o gazeta.

Si ne-am apucat de treaba, asigurand functionarea rubricii in care a scris aproape toata floarea cea vestita a oamenilor de cultura a Maramuresului. Atunci, la inceput, unii ne-au ironizat, altii ne-au barfit din motiv de concurenta editoriala, altii ne-au ignorat. O alta categorie de prieteni ne-a abandonat/parasit din varii motive. De la excluderea parteneriala pana la comoditatea scrisului. Nimeni nu se supara. Nu poti forta pana sa se incinga in cerneala si nici nu poti abuza de timpul nimanui. Nici nu este vremea scrierilor la comanda politica sau sub santaj, desi aici ma indoiesc vis-a-vis de zvonuri si de constatari personale. Ehei, câte cazuri nu s-au petrecut in noua noastra democratie post-lovilutionara decembrista ‘89. Stie si un prieten bun, scriitor si ziarist, cum mi-a fost inchisa gura si mi-a fost interzisa pana atunci cand am indraznit despre…

Dar vremea trece si… vine. Acum cativa ani, prietenul meu A.Peterliceanu intr-o zi venea agale spre terasa OJT (actuala academie) si trecand pe langa masa unde eram cu un grup de scriitori care publicau la rubrica numita “coltul vesel” de Ion Burnar a spus in gluma< “Nu stau la masa cu creatorii de opinie !”. Nu am banuit ca acest prieten are calitati premonitionale pana intr-o zi cand navigand pe internet pentru a gasi cine mai indrazneste “politica omului de cultura” am ramas dezamagit. “Oare au extirpat si din Maramures rubrica?”. Stiind ca la Satu Mare a disparut de mai multa vreme. Intristat fiind, l-am sunat pe Stefan Jurca si mi-a dezvaluit sa ma uit la “Opinii”.

Da, vremea a trecut, cu dojenile lui Grigore Ciascai pentru penuria de materiale si uite ca de la o vreme rubrica este populata cu nume noi care sunt perseverenti si chiar seriosi, referindu-ma la regularitatea productiilor. Motivatia acestei interventii mi-a venit de la anteriorul meu articol intitulat “Oportunistii” care nu a fost implinit, fiind tot mereu cu frica depasirii spatiului rubricii si asupra carui aspect am primit cateva atentionari, directe sau indirecte, suparacioase sau subtil-atentionatoare si am zis eu plin de revolta personala< “Decat oportunist mai bine opinist”, dar imediat m-am revoltat si am gandit ca noi care am stat cu drapelul “omului de cultura” ramanem ce-am fost si nu abandonam ideea chiar daca luptam sub acelasi steag cu oportunistii si opinistii.

Stefan Aurel Dragan