Pe strada Vasile Lucaciu, un canton CFR a fost transformat intr-o cocioaba cu geamuri termopan

Asculta acest articol

Noua suflete traiesc acum intr-o casa cu trei camere, construita pe vechea incapere din lemn

[slideshow id=6888]

Uneori, vara, dormeau afara pe o canapea, pentru ca spatiul pe care il aveau era insuficient pentru cele noua suflete. Nu au apa potabila, insa se bucura ca pot sa isi faca o mancare pe soba cu lemne. Au energie electrica, asa ca pe un video vechi, copiii se mai uita din cand in cand la desene animate. Locuiesc intr-un vechi canton dezafectat, situat pe strada Vasile Lucaciu. Nu de putine ori s-au aflat la riscul de a-si pierde copiii pentru ca nu puteau sa le ofere conditii decente de trai.

Veranda are geamuri cu sticla termopan

S-au incapatanat si, treptat-treptat, au inceput sa se extinda. Pe vechiul amplasament, adica o incapere mica din lemn, au facut doua camere si o bucatarie. Pentru ca le ploua in incaperea in care stateau, locuinta a fost acoperita, iar acum in pod au strans unele lucruri pe care le mai primesc de la oamenii care trec pe langa ei si se gandesc sa le intinda o mana de ajutor. Vremea a trecut si casuta s-a extins, acum au si  o veranda cu geamuri din termopan. Sticla a primit-o de la o persoana care si-a schimbat geamurile. Daniel Pintea le-a facut o rama din lemn si au fost tocmai bune pentru ca ploaia sa nu ajunga in casa.

Din cauza conditiilor insalubre riscau ca statul sa le ia copiii

Nu stiu ce inseamna criza financiara, nu stiu cine conduce judetul Maramures si nici nu cunosc niciun director al unitatilor descentralizate. Dar cunosc foarte bine zona neumblata din apropierea caii ferate de pe strada Vasile Lucaciu. Adica drumul dintre Baia Mare si Baia Sprie. Copiii, sapte la numar, cu varste cuprinse intre 3 si 16 ani, nu isi fac planuri pentru vacanta de vara, asa cum isi fac majoritatea copiilor de varsta lor. Se multumesc cu ceea ce au. Se bucura ca sunt impreuna. “De multe ori ni s-a spus ca nu avem conditii minime pentru a ne creste copiii. Nu aveam ce sa fac decat sa ma straduiesc sa fac in asa fel incat sa nu fie luat niciunul de langa mine. Am invatat sa lucrez orice a fost nevoie. Din banii pe care ii castigam, prioritar era sa achit chiria pentru aceasta locuinta. La inceput a  fost doar o simpla incapere in care statea un angajat CFR. Nu aveam energie electrica si nici apa. Incalzirea s-a facut tot timpul cu ajutorul sobei pe lemne. Nu a fost usor”, povesteste Ioan Daniel Pintea, 35 de ani.

Din lipsa spatiului, vara dormeau afara pe o canapea

Este nascut in 25 decembrie, in ziua de Craciun. Nu isi aduce aminte cand si-a aniversat ziua de nastere. Nu ca nu ar visa cu ochii deschisi la cadouri, tort si bucate alese. Dar nu este timp pentru asa ceva. Acum are langa el opt suflete si trebuie sa le creasca. “Am facut tot posibilul pentru a mai avea o camera. ~nainte mai dormeam si afara pe o canapea. In special vara cand puteam face asta. Am primit bucati de caramida de la unu-altu. Le-am multumit frumos si le-am depozitat aici in curtea asta pe care am facut-o. Am lucrat in constructii ocazional si am mai primit de acolo ceva ciment. Mi-a prins foarte bine pentru ca m-am pus sa fac peretii la casa. Treptat am mai facut doua camere. Exact cat ne trebuie noua”, a spus interlocutorul nostru.

Isi aduc apa din Ferneziu

In curte, un caine legat latra la noi si este gata sa sara sa ne muste. In ciuda faptului ca pare foarte fioros, copiilor nu le este frica de el. Il mangaie, si ii mai dau cate ceva de mancare. Din ce se gaseste prin casa. Dar, repede abandoneaza animalul pentru a juca fotbal. “Au fost zile in care am dus-o foarte greu. Inainte am locuit cu parintii mei, pe strada Olarilor. Sunt multi si ei, si noi la fel. Nu mai aveam loc unde sa dormim. Asa ca am venit aici de mai bine de zece ani. Nu ii rau. Nu avem apa. Dar impreuna cu copiii mai mari mergem cam o jumatate de kilometru spre Ferneziu si de acolo aducem apa. Pentru a ne descurca sa avem si de baut si pentru spalatul hainelor sau sa facem mancare, le aducem in mai multe bidoane. Acum pot spune ca ne este mult mai bine. Am avut noroc ca sotu’ meu ii harnic si nu am ramas pe drumuri. Multumim la Dumnezeu ca ii bine acuma”, spune Violeta, mama copiilor.

Alocatiile celor 7 copii depasesc baremurile pentru a beneficia de ajutor social

Toti copiii frecventeaza o forma de invatamant. Pentru ca, in caz contrar, parintilor le este teama ca vor ramane fara alocatiile acestora. Venitul cel mai sigur din care reusesc trimestrial sa achite chiria pe locuinta pe care o au de la CFR Cluj, dar si factura de curent. “Nu ne permitem sa ramane in urma cu platile acestea, pentru ca ramanem pe drumuri. Iar fara curent, iarna este foarte greu. Am solicitat ajutor din partea statului. dar acuma cum s-au modificat legile, ni s-a spus foarte clar ca nu ne mai incadram. Nu mai primim niciun sprijin financiar de nicaieri. Mai lucram cu ziua si eu si femeia. Atunci cei mici raman in grija fratilor mai mari. Ne putem baza pe ei, pentru ca sunt copii buni cu totii”, isi lauda copiii Daniel.

Incurcaturi la alocarea unei locuinte

Au cerut locuinta sociala. Solicitarea le-a fost aprobata in cele din urma. Insa, din cauza unor probleme nu au mai putut sa se mute pe strada Luminisului. “Am primit apartament pe strada Luminisului, nr. 13A/22. Nu ne-am putut muta pentru ca locuinta aparea in catastifele lor ca fiind libera, dar de fapt era ocupata de cineva. Am facut reclamatii si ni s-a spus ca se va incerca sa ni se dea o alta locuinta pentru ca au fost unele nereguli. Nici in ziua de azi nu am mai primit nicio veste in privinta asta”, se confeseaza Daniel.

In cutia postala vine doar factura de current

Cutia postala se umple cu apa in zilele ploioase. Postasul nu este asteptat prea des. Pentru ca aduce doar factura la energie electrica. “S-a intamplat inainte sa ne aduca factura la curent si sa o ia vantu. Nu mai stiam daca a venit sau nu, sau cat avem de plata. Asa ca am mutat-o aici in fata, unde nu  se mai intampla asa ceva”, spune capul familiei.

Violeta, a doua mama pentru fratii ei

Copiii se bucura din plin de fiecare zi de viata. Nu se gandesc la ce vor face sau la ce vor manca maine. Pentru ca acest lucru intra in obligatiile parintilor. Ei sunt linistiti si nu cunosc alt trai decat cel pe care il au. Cand saracacios, cand mai bun. Nu se plang. Se multumesc cu ce primesc. Violeta Raula, a implinit, in luna aprilie, 14 ani. Este eleva la Scoala speciala nr. 1. O ajuta mai mult pe mama ei la treburile casnice. Nu vrea sa se marite in curand. “Imi iubesc fratii si prefer sa stau aici cu ei decat sa plec in alta parte”, a spus tanara. Violeta si Dan spun ca isi doresc ca cel putin copiii lor sa traiasca mai bine. De aceea ii trimit la scoala sau la gradinita. Pentru a invata sa scrie si sa citeasca. S-au imbolnavit de multe ori, asa ca s-au inscris la un medic de familie. Stiu cat de important este sa ai parte de tratamente si sa treci cu bine peste aceste probleme. Restul se rezolva de la sine, dupa cum spun ei. Nu sunt revoltati nici suparati pe conditia sociala pe care o au. Se straduiesc sa faca fata tuturor problemelor si sa gaseasca o rezolvare atunci cand dau de necaz.