Pipa păcii

Vedem că Traian Băsescu nu scapă ocazia de a justifica măsurile de austeritate şi să pledeze pentru înlesnirea trecerii, în următoarea lună, a unor legi considerate reformiste. În acest sens a făcut un nou apel la solidarizarea întregii clase politice, la un moratoriu, la o încetare a disputelor politice şi la un vot comun în favoarea legilor.
La aceeastă nouă tentativă de a convinge clasa politică să fumeze pipa păcii şi, la braţ, să intre în Parlament pentru un vot comun, opoziţia se opune. Crin Antonescu a acuzat şeful statului de propagandă ieftină şi nu cu mult timp în urmă, Ion Iliescu l-a învinovăţit de ipocrizie.
Nu ştim dacă Traian Băsescu este ipocrit sau nu, dacă planul său a fost sau nu acela de utiliza chemarea la un moratoriu doar ca o formă de propagandă. Cert este că trebuie să reflectăm cu atenţie la situaţia financiară deosebit de grea în care se află România. Argumentele şefului statului că în timpul guvernului anterior aparatul birocratic a devenit prea stufos, că s-a creat prin generozitatea politicienilor un statut benefic asistaţilor, trebuie luate în considerare. Bineînţeles că în aceeastă situaţie statul trebuie restructurat.
Partea proastă a lucrurilor este că cei ce cad sub incidenţa acestor restructurări, nu sar într-un picior de bucurie. Să iei de la gura familiei o sumă de bani pe care respectiva familie conta, nu poate aduce fericirea în casele oamenilor. Să se trezească membrii unei familii în şomaj după ce ani de zile aveau un loc de muncă ce părea stabil, este o situaţie ce nu are darul de a însenina frunţile, dimpotrivă. Faptul de care guvernanţii nu par să se sinchisească este acela că nu oamenii sunt de vină. Ei consideră salariile avute ca bunuri câştigate definitiv şi sunt înclinaţi să le taxeze ca abuzuri comise de guvernanţi. Nu poţi să explici unui om că România are dificultăţi financiare şi de aceea îi micşorezi salariul că ajungi vrând nevrând duşmanul lui de moarte. La fel, nu poţi să dai vina pe guvernanţii anteriori şi să-l pedepseşti pe el şi nu pe cei ca au adus ţara în situaţia asta. Logica omului simplu este că tocmai aceia trebuie traşi la răspundere şi nu marea masă a salariaţilor.
Traian Băsescu este un bun politician şi are darul de a politiza totul. Măsurile de austeritate le socoteşte ca măsuri de modernizare a statului, disponibilizările aşişderea ca şi micşorarea salariilor. Dar o temeinică modernizare a statului presupune cu totul altceva: o creştere evidentă, măsurabilă a calităţii acestor salariaţi. A da afară o parte dintre ei şi a păstra o altă parte, nu înseamnă că administraţia a devenit peste noapte performantă.
Una din temele foarte serioase abordate ieri de Traian Băsescu este aceea a credibilităţii României. Desigur, când Parlamentul votează legi ce se bat cap în cap, când trec prin Parlament legi ce nu au o susţinere financiară, când statul întârzie plăţile externe, credibilitatea acestuia are de suferit. Nimeni în România nu mai crede în justeţea unor legi, nu o crede nici tribunalul ce împiedică aplicarea lor. Justiţia nu este şi nici nu poate fi un instrument al statului, ea acţionează după alte principii pe care le apără. Faptul că Parlamentul face altceva decât vrea guvernul, iar justiţia cu totul altceva decât Parlamentul şi guvernul, dă impresia unei descumpănitoare lipse de coerenţă. Investitorii străini şi în general investitorii sunt buimăciţi. Cine este de vină, cum se pot drege lucrurile, deocamdată nu e în stare nimeni să spună.