Asculta acest articol[singlepic id=9358 w=320 h=240 float=]
Cand il vezi prima data, ai impresia ca te afli in fata unui buldozer ce-si impinge in fata anatomia-i destul de generoasa cu glas de stentor. De fapt poetul Gheorghe Parja este un sentimental rafinat, dar viforos si cumpanit, pentru ca tainice eresuri ii sunt soptite la ureche de voievozii nosti din tata-n fiu. Poate de-aceea n-are astampar. Pe langa poezie, musai trebuie sa intemeieze festivaluri si seri de poezie pentru toata suflarea scriitoriceasca de valoare. Nu degeaba l-am ales sa ne reprezinte in forurile literare ale tarii. Acum la ceas aniversar, literatii maramureseni nu pot decat sa-i ureze in continuare condei sprintar si La Multi Ani!
Miorita (1)
Sunt, mama, jumatate de pamant
Sub ochii tai ma fac de vant
Cutreier alte emisfere
Aud pamantul cum ma cere
Nu ma iarta, nu ma iarta
Ca am loc numit pe harta
Am pomul meu crescut din noapte
Ca o pedeapsa pentru moarte
In sarbatori cu lume multa
Mi s-a petrece dulcea nunta
Pe sub pamant cu apa lina
Si intr-o liniste deplina.
Autoportret cu fata trista
Aici in provincie si fluturi au devenit suspecti
Mai ales cand fata frumoasa trece prin fata inchisorii
Mai in jos, langa fantana, haina zdrentuita a principelui captiv –
Acoperita de cenusa moale a toamnei
O umbra canta la pian. Fata trista devora idealuri
Intr-o camera cu paianjeni crucificati
S-a pornit razboiul intunericului peste oras
Soldatii sunt in doliu la poarta muzeului
Apoi cad rapusi de saruturi si lacrimi
Langa felinarul din colt, langa magnolia neagra
E tot ce a mai ramas din ceremonia tristetii
Fericire de piatra intr-o rochie de mireasa
Si cuvantul soldatului:
Invingatorii nu au intotdeauna dreptate!
Fii primul care comentează