Asculta acest articol[slideshow id=6310]
Ioan Moldovan (n. 21 martie 1952, Muresenii de Campie, Cluj) a debutat editorial in urma cu mai bine de 30 de ani (1980), cu volumul “Viata fara nume”. Poetul este puternic legat de judetul Maramures, ani buni fiind profesor de limba si literatura romana la liceele din Cavnic, Baia Sprie si actualul Colegiul National “Mihai Eminescu” din Baia Mare. In prezent este stabilit in Oradea, fiind directorul revistei de cultura “Familia”. Volumul “Mainimicul”, Editura Cartea Romaneasca, a mai fost lansat in Cluj-Napoca si Oradea, Baia Mare fiind cea de-a treia locatie aleasa de autor.
Numerosi iubitori de literatura, scriitori, profesori si elevi (mai ales de la Colegiul ME) au venit joi seara la Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu” pentru a se intalni cu poetul Ioan Moldovan. Amfitrionul manifestarii a fost poetul Gheorghe Parja. Despre poetul, omul si opera lui Ioan Moldovan au vorbit, printre altii< sculptorul Ioan Marchis, scriitorii Nicolae Scheianu, Nicolae Goja, Stefan Jurca, Saluc Horvat, fosti colegi de catedra s.a.
“In acest volum sunt poezii care refuza retorica, emfaza pentru care faptul diurn reprezinta un alt fel de scurtcircuit din care poetul isi extrage energia lirica si pentru a construi o proiectie asemenea visului si a realitatii inclusiv. «Mainimicul» este un cuvant ambasador al sinelui meu, poate nu este nici nimic, nici totul. «Mainimicul» pe care l-am pus intre doua coperte”, a spus Ioan Moldovan, cu referire la titlul cartii.
“Aceasta carte ilustreaza o etica a maturitatii pentru care existenta si poezia continua sa aiba mister, spre lumina carora in clipe de gratie sentimentul si reflectia se indreapta cu aviditate”, a adaugat el.
Despre poet, despre carte…
Sa consemnam cateva pareri ale unor critici importanti despre poetul Ioan Moldovan si “Mainimicul” lui.
“De sub aceste texte lehamesite si la capatul unei biografii angajate in metafora decreptitudinii apare, aproape riguros, la Ioan Moldovan, semnul unui sacrificiu. Intre vechile sale exercitii de transparenta si actualul tratat de agonie, chiar daca substanta vitala e declinanta, asociindu-si in aceasta panta, ca agent agravant, si malitia scripturala, exista o linie de perseverenta care promoveaza idealitatea lumii in contrast suav cu delabrarea ei” (Al. Cistelecan)
“Arsa si calcata-n picioare, prefacuta-n cenusa pe «campul cu fluieraturi dezamagite», servita cu aplomb la «praznicul infernal», poezia regenereaza, creste ca o iarba pe un teren ce parea pentru totdeauna sterp. Senzatia declinului apare invinsa de cea a plinului expresiv. Marcat de o intensitate aparent dezabuzata si de un cinism suav, Ioan Moldovan e neindoios unul dintre cei mai importanti poeti ai bogatei serii lirice optzeciste” (Gheorghe Grigurcu)
“Tocmai aceasta notare a starii de fapt si echivalarea ei cu mainimicul individualizeaza noul sezon elegiac al poeziei lui Ioan Moldovan< insignifiantul, precarul, derizoriul devin dominante pentru prima oara in scrisul poetului, expresie a radicalizarii viziunii sale, a refuzului iluzionarii. Este, in fond, si o profunda criza a livrescului, refugiul cultural pare a nu mai putea salva nimic” (Ion Pop)
“Pacat ca nu s-a pastrat un jurnal al lui Sisif”
Ioan Moldovan< “Poetul si poezia nu vor fi in veci impacate. El/ea sunt insasi neimpacarea, fie ea exprimata mai retoric, mai calm, mai (fals)dulce, mai acid, dupa cum ii este felul fiecarui «cantaret». Sigur, in textura textului meu intra biograficul, dar o face intrucat e resimtit de mine ca fiind al dumitale, frate al meu, seaman al meu, ipocrit cititor. Probabil in insul meu cultural locuieste si un salbatic care nu ca ar crede in iminenta nenorocului-de-dupa-noroc, dar care printr-un soi de atavism amestecat cu mica sa experienta il face sa stea intr-o incordare ca intr-un soi de fatala certitudine a iminentei reversului de dupa vers. Nici Sisif (vezi Camus) nu se simte, el, fericit cand, ajuns in varful dealului cu tot cu bolovanul sau, constata, invariabil, ca acesta (bolovanul, nu dealul) o ia la vale. Pacat ca nu s-a pastrat un jurnal al lui Sisif, poate ca de acolo am fi aflat daca el este cu adevarat fericit si de ce natura este fericirea sa”.
Fii primul care comentează