Asculta acest articol[slideshow id=4603]
Din ce in ce mai des ma apuca o lehametiseala cand citesc pretinse “exegeze” privind literatura romana a unei perioade istorice sau alta. Pe un glas justitiar, ipochimenii (cine le da dreptul?!) cheama pe banca lor fetida de mancurti dedati atavic in rele oameni care ne-au ajutat sa suportam mirosul miasmelor unor ideologii, sa le depasim prin ironia si cumpatarea atroce datatoare de speranta. Unul dintre acestia este marele romancier Augustin Buzura cu care, pe vremea studentimii mele in Filologia clujeana, am ajuns sa ma considere un prieten, iar eu pe Domnia Sa modelul de urmat si de rezistat fara complicatii in lumea atat de bolnava spiritual care mergea in “Scoala Ardeleana” cu speranta ca Hegel e Hegel si nu Marx, Arghezi, Blaga, Blaga si nu A. Toma sau cel care “stia sapte limbi si ruseste”.
Mi-e lehamite pentru ca, si azi, in loc sa stim a desparti graul de neghina, fara fetisuri, avem placerea bolnava de a distruge, de a barfi, de a vorbi cu placere rautacioasa despre cei care ne-au fost adevarati doctori. Ce potriveala! Augustin Buzura este medic psihiatru de profesie. Neputinciosii spirituali de azi au prins greu si-au uitat repede cum razbateau prin vremi cu romanele lui Buzura, care prin anii ‘70-’80 se vindeau pe sub mana. Ipochimenii nu fac evaluari. Ei cheama la judecata, cu scaunul electric deja pregatit. Ei nu judeca opera, ci omul! De-aici si atatea tragice consecinte pentru literatura romana. Nu un sistem sau altul arata cu degetul. Noi suntem neputinciosii buni de barfe corturaresti. Dar da-i in doba!
Am avut onoarea sa-l cunosc pe marele nostru maramuresean la Cenaclul Scriitorilor din Cluj-Napoca. Privea mai mult spre mine. Stia ca sunt maramuresean de-al lui. L-am invitat sa fie presedintele primei editii a Festivalului National de Literatura de la Cicarlau. Modest, a declinat invitatia, ca sa punem pe altul dintre noi, mai… vorbareti. A fost presedintele Centrului Cultul Roman, maramureseanul din Berinta a adus in aceasta calitate Europa in Maramures. Cursurile de limba si civilizatie romaneasca sunau cel mai bine in “aula” naturala a leaganului romanimii.
Pe 22 septembrie a implinit 72 de ani. Ah si cate carti mai asteptam de la el, aidoma “Absentilor”, “Orgoliilor”, “Fetelor tacerii”, “Refugiilor”. Va scriu multe de aici inainte, asemenea celorlalte. Deocamdata, La multi, multi ani, Maestre!
Fii primul care comentează