Asculta acest articol[slideshow id=5653]
Marian Ilea: D-le Radu Ulmeanu, impliniti 65 de ani in Patria generoasa a poeziei. Care ar fi sentimentul vital care va anima o zi aniversara?
Radu Ulmeanu: E acelasi sentiment vital care m-a animat si la varsta de 50 de ani. Adica uimirea ca timpul a trecut atat de rapid, ca traiesc spre deosebire de altii care la varste apropiate din pacate s-au stins si in al treilea rand ca mai lucrez cu aceeasi placere ca la inceput.
– Ce inseamna pentru dvs. prietenia. Dar prietenia literara? Si cum si-a pus amprenta Ulmeniul natal pe simtirea poetica?
– Nu am facut niciodata deosebire intre simpla prietenie si o asa-zisa prietenie literara. Cu toate ca am avut parte de fiecare din ele. A primat si va prima totdeauna calitatea umana dincolo de sfera preocuparilor a specializarilor intr-un domeniu sau altul. Am prieteni scriitori, dar am si prieteni medici, ingineri sau oameni d simpli de tot, dar, cum se spune, de omenie. In privinta amprentei localitatii natale lucrurile par a fi mult mai complicate. “Sat al meu ce porti in nume/ sunetele lacrimei…” spunea Blaga despre satul sau ridicat in poezie si filozofie la proportii mitice de catre marele poet. Eu, personal, m-am simtit tot timpul legat ombilical de Ulmeni, inca un sat la vremea nasterii mele, dar un sat de o puritate, de o mireasma legendara si fabuloasa cu totul unic pentru mine.
– Care va este planul de bataie poetica in anul 2011?
– Bataia poetica s-ar putea sa fie o bataie in proza, fiindca pregatesc un al doilea roman dupa romanul “Chermeza sinucigasilor”, aparut acum un an. Dar, desigur, nici poezia nu ramane deoparte, am deja un volum de versuri pe teava pustii, mai trebuie finisat.
Fii primul care comentează