Rolul unui accesoriu

Asculta acest articol

La noi, “in micul meu satuc uitat de lume”, care a fost revendicat de vreo trei judete, doua plase si cam patru raioane, se spune ca atunci cand te hatasti, te apuci de o treaba, e musai sa fii bine imbracinat. Aceasta constatare m-a dus cu gandul la acest articol amintindu-mi ca acum cativa ani am mers cu trenul de la Oradea spre Tinca, o statie intermediara spre Vascau. De fapt, trenul era o mocanita. Mergeam la socrii mei bihoreni. In compartimentul meu unde am poposit cu nevasta de care eram indragostit fara ratiune au tabarat trei tineri galagiosi si au inceput sa guste dintr-o sticla, pe rand. Ziceau ei ca merg la un bal intr-un sat din zona. “Ma, zice unul, bata-t … tat norocu’ din tine daca ii spune cine sunt”. “Vai, parinte!”, se mira celalalt, de fapt amandoi. “Noi?!…”. La un moment au inceput sa cante un fel de adaptare regionala a unui cantec: “Tat osanu’ porta gaci/ mostenire de la daci/ hai numa si numa/ nu ma pot dazbracina/ hai numa si nu, nu/ hai dazbracina-ma tu…”. Ma rog. Noi am coborat in gara si nu mai stiu cum s-a sfarsit repertorul baietilor. Mai tarziu, Vasile Morar ne-a povestit despre un fecior caruia in urma unei actiuni de bravura in public i s-a rupt bracinarul si o fata a indraznit sa il ajute, in sensul ca i-a ridicat gacile si i-a legat obiectul in cauza. Consecinta acestei actiuni a fost casatoria celor doi actori. Motivele ascunse ale acestei intamplari le las in intuitia cititorului. Mi-aduc iar aminte ca pe vremea cand eram soldat in regimentul cu regim special de la Plenita, impreuna cu Radu Piciu, se suna alarma aproape noapte de noapte, iar bravii ostasi care dormeau la etaj, langa ferestre, aveau misiunea sa acopere geamul cu patura pentru a nu vedea inamicul, dusmanul tarii, ce se intampla in cazarma. Problema era ca, in marea majoritate, izmenele ostasilor ori nu aveau bracinar ori acest obiect era prea slab si urmarea este banuita. Ei, amintiri… asa cum il sfadea Marian Ilea pe Stefan Jurca la un cenaclu unde Fanel a citit o proza scurta cu trimiteri la oaste.

Dar iata o intamplare mai recenta, postrevolutionara, cum le place multora sa-i spuna acelei manifestari din decembrie 1989. Pentru a-si respecta promisiunile electorale, edilul unei localitati a construit un grup social/sanitar la scoala, adica WC, si a organizat inaugurarea (negurarea spuneau mai vechii mei consateni), la care au participat toti responsabilii sociali si politici din comuna si de la judet. S-au prezentat la panglica vreo patru “responsabili” cu investitia care, dupa taiere, si-au afisat la buzunarul de la piept capatul tricolor obtinut in urma operatiei. Foarfecele le-au fost confiscate pe suportul banuielii contradictiilor ideologico-politice. :i a consecintelor. Apoi cineva a propus verificarea functionarii acestui obiectiv si cine ar trebui sa realizeze acest demers. In unanimitate s-a stabilit ca doar cei care au taiat panglica si seful santierului sunt potriviti pentru… Cand s-a tras apa, dupa incercare, toata asistenta a aplaudat frenetic, in afara de actantii care nu reusira sa-si lege bracinarul. Ca de aceea va spun eu dumneavoastra, ca la  orice infruntare, de la rezbel pana la lupta de clasa, la orice loc de munca, de la parlamentar pana la gunoier sau, de la, de ce nu, la boschetar sau cersetor, trebuie sa fii imbracat bine, altfel te paste pericolul sa te imbracine altii, sa te insori, sa divortezi, sa te observe inamicul/dusmanul de clasa sau sa nu poti aplauda.

Stefan Aurel Dragan