Asculta acest articolHainele, pantofii şi bijuteriile sunt principalele modalităţi prin care pot face asta, însă rujul este cel mai semnificativ element de diferenţiere, menit să schimbe înfăţişarea.
Având în vedere impactul lor spectaculos asupra înfăţişării şi capacitatea lor de a seduce, rujurile au primit o atenţie deosebită. Dintre toate cosmeticele create de-a lungul timpului, rujul a trecut prin cele mai tumultoase schimbări până să ajungă la stadiul actual. În prezent, rujurile se găsesc într-o multitudine de culori şi sunt de mai multe tipuri, fiind folosite în întreaga lume. Însă, lucrurile au stat altfel iniţial.
Cum au apărut rujurile pentru prima oară?
Originile rujului pornesc de la începuturile civilizaţiei umane. La început, rujurile şi alte cosmetice erau văzute în Europa medievală ca fiind nesănătoase de către comunitatea medicală, deoarece se credea că acestea împiedică circulaţia naturală a sângelui în zona fe\ei. De asemenea, rujurile erau interzise de biserică, deoarece erau considerate o formă de încarnare a diavolului şi erau asociate cu prostituţia.
Există dovezi care arată că civilizaţiile antice foloseau mijloace artificiale pentru a-şi îmbunătăţi aspectul fizic încă de acum 12 000 de ani. În ceea ce priveşte rujul, acesta a fost creat şi purtat pentru prima dată de femeile din Mesopotamia acum 5000 de ani. Acolo, în acea perioada, femeile acordau o atenţie deosebită îngrijirii feţei şi buzelor şi foloseau pietre preţioase sfărâmate pentru a-şi decora buzele. Urmând această tradiţie femeile din civilizaţia hindusă au început să folosească această formă de ruj pentru a-şi decora faţa.
Egiptenii din Antichitate extrăgeau coloranţi roşii din ciuperci, le adăugau iod şi brom şi foloseau acest amestec ca ruj. Însă, întregul amestec cauza serioase boli. Chiar şi Cleopatra îşi crea propriul ruj din cărăbuşi sfărâmaţi ce aveau culoarea roşie aprinsă.
Treptat rujul a trecut prin şi mai multe schimbări semnificative, au început să fie create din substanţe sidefate găsite în solzii de pe;te.
Istoria rujului
Rujurile solide au fost inventate abia în Epoca de aur a Islamului, mai exact începând cu secolul VII. Atunci, cosmeticianul Arab Andalusian Abu al-Qasim al-Zahrawi a inventat aceste tipuri de rujuri, care aveau un mecanism de rotire asemănător cu cel din zilele noastre.
În Anglia, rujurile au căpătat popularitate în secolul XVI, în vremea reginei Elisabeta I. În acea perioada buzele roşii şi tenul alb deveniseră un imperativ pentru feminitate. Rujul era creat dintr-un amestec care conţinea ceară de albine şi coloranţi roşii din plante, iar folosirea acestuia era permisă doar femeilor ce aparţineau unei clase sociale superioare şi actorilor care purtau machiaj.
Mai târziu, în anii ’70 ai secolului XVII până spre secolul XIX, legea britanică a interzis folosirea cosmeticelor înainte de nuntă pentru femeile care nu erau căsătorite.
Adevărata popularitate a rujului s-a manifestat la sfârşitului secolului XIX şi începutul secolului XX atunci când evoluţia cinematografiei şi fotografiei a determinat declinul epocii victoriene. Fabricarea primului ruj s-a realizat în secolul XIX de către o companie franţuzească de produse cosmetice, iar în 1884 primul ruj ce urma să fie comercializat a fost inventat în Paris. Acesta era realizat din grăsime de căprioară, ulei de castor şi ceară de albine. Mai târziu, în acelaşi secol, culoarea rujului a fost dată de coloranţi din carmin.
Femeile din acea vreme se confruntau, însă, cu costurile ridicate ale carminului, cu aspectul lipsit de naturaleţe al rujului, cât şi cu imposibilitatea de a aplica în fiecare zi rujul. Aşa că, la începutul secolului XX, rujurile au căpătat un dispozitiv de rotire reinventat ce permitea aplicarea acestora în mod eficient. Din acel moment, rujurile au devenit disponibile în mai multe culori.
În prezent, rujurile sunt create dintr-o serie de ingrediente, în special din uleiuri naturale, şi continuă să fie un imperativ pentru feminitate şi atractivitate.
CITEȘTE ȘI:
Fii primul care comentează