Asculta acest articolIn ultimii zece ani de dictatura comunista, Partidul Comunist Roman, in frunte cu “iubitul sau conducator”, Nicolae Ceausescu, mima democratia pe la congrese. Candida tovarasul si avea un contracandidat asa, de ochii lumii. Dadea bine la popor. In zilele noastre, la PD-L si fardul acesta de factura democratica a disparut. La Congresul de mai ieri, Elena Udrea a candidat de una singura si a ajuns presedintele PD-L Bucuresti. A urmat muzica. Adica felicitari ditirambice. De la “soarele PD-L-ului de la Bucuresti rasare” si pana la certa victorie in alegeri la primaria capitalei a doamnei Udrea. Ca s-a uitat mimarea democratiei mai treaca mearga, dar faptul ca se uita ca PD-L are probleme, ca PD-L e la putere si ca romanii trag scurta, e impardonabil. Felicitarile politicianiste pot crea cel mult iluzii. PD-L-ul fara Traian Basescu e un partid oarecare din regimentul partidelor politice romanesti. Congresul despre care scriu ar fi trebuit sa aiba sobrietate, chinul natiunii ar fi trebuit sa se citeasca pe fetele participantilor. Nimic din toate acestea. Buluceala de pedelisti traitori in lumea succesului e desprinsa dintr-un alt film. Criza de liderii reali a aparut cu maxima claritate. Elena Udrea a marsat pe radicalism. Discursul ei taios e doar o afacere interna a PD-L-ului. Nu cred ca pentru acest partit “soarele poate rasari de la Bucuresti”! Cred ca un activism serios responsabil dublat de mesaje clare venite dispre lideri inspre romani ar fi putut lamuri multele situatii gri din politica pe care o practica Guvernul Boc. Si totusi… PD-L-ul la Congresul de alegeri in Bucuresti a parut un partid unic ce se simte bine asa cum e. Partea proasta e ca privindu-i pe cei de pe scena e clar ca nici macar Dictatura nu s-ar putea instaura cu ei. Ori in aceste conditii mi se pare ca PD-L Bucuresti trebuie sa se repozitioneze fata de propriul lui electorat. Daca nu se va intampla asa ceva vom avea o orchestra pe care n-o va mai asculta nimeni. Dupa triumfalismul alegerilor din PD-L Bucuresti trebuie sa urmeze seriozitatea politica. Asumarea raspunderii pentru situatii in care se afla romanii in ultimii ani. Cine e liderul PD-L-ist apt sa iasa in fata natiunii. Nu exista, din pacate, un astfel de pedelist. Si-aceasta tesatura politica extrem de complicata doar presedintele Traian Basescu mai poate face oaresceva pentru fostul lui partid politic. Partea proasta a acestei situatii e ca Traian Basescu are prea multe pe cap. Inspre presedinte se reflecta intregul orizont de asteptare al romanilor. De parca am trait in dictatura si nu in democratie.
Mai stii… sa fi fost Congresul PD-L Bucuresti doar un simplu exercitiu pentru ceea ce va urma?!
Marian Ilea
Fii primul care comentează