Sculptor şi pionier al artei digitale, Geo Goidaci s-a născut la Iojib

Asculta acest articol

Geo Goidaci se numără printre artiștii valoroși pe care România nu a știut să îi păstreze acasă. S-a născut la Iojib, în județul Satu Mare, într-o familie de dogari, în luna martie 1947. Acum locuieşte în Germania, unde şi-a construit cariera de artist în special prin sculptură, dar s-a remarcat şi prin experimentele sale timpurii în privinţa artei digitale, la începutul anilor ‘90. Cu totul uimitor este că până acum nu a expus niciodată la Satu Mare.

Tatăl i-a lăsat moştenire dragostea pentru lemn şi lucrul bine făcut. A urmat clasele primare la Iojib şi Medieşu Aurit. A dat examen de admitere la Şcoala medie de arte plastice din Cluj, unde a intrat cu bursă. Se înscrie ulterior la Institutul de arte plastice “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia sculptură, pe care îl absolvă în 1972 cu examenul de licenţă.

În 1984 a plecat în Germania

Este numit profesor de sculptură în cadrul Liceului de arte plastice din Timişoara, unde predă până în anul 1984. În această perioadă participă la numeroase expoziţii naţionale de artă (Timişoara, Arad, Bucureşti) şi devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. La Timişoara a predat gramatica formei, teoria culorii, designul, după modelul renumitului Bauhaus german, în plin regim comunist.

Din 1984 trăieşte în Germania Federală, unde îşi continuă, cu succes, activitatea artistică. Participă la proiecte de restaurare (marmură antică) în Germania, Italia şi Grecia. Începând cu anul 1989 lucrează intens cu medii electronice de prelucrare a imaginii şi participă la expoziţii cu lucrări de sculptură şi artă digitală.

Pornit de unul singur în aventura exilului, pe când avea deja 37 de ani, devine receptiv la tot ce-i oferă viaţa, reuşind să se distingă prin stilul său aparte, o îmbinare între figurativul şcolii clasice est-europene cu elemente hieratice bizantine şi viziuni simbolice, mitice, uneori chiar mistice, cu arta Europei occidentale postmoderne, dominate de preponderenţa tehnicilor multimediale electronice. Lucrează în marmură de Carrara, lemn de arţar, bronz, compune imagini pe computer şi devine tot mai apropiat de spiritualitatea orientală, abordând marile teme ale acesteia. Una din lucrările sale, o pictură în acrilic, se intitulează “La început a fost iubirea”.

Regăsirea publicului românesc

În 2007 Geo Goidaci avea să ia primul contact, după emigrare, cu publicul românesc. Declara într-un interviu acordat revistei AGERO din Stuttgart: “Dorinţa mea a fost ca prima expoziţie pe teritoriul României, după o absenţă de 23 de ani, să o fac în apropierea mănăstirilor bucovinene, şi anume de Paşti, sărbătoarea Luminii şi a Speranţei. În acelaşi timp, a fost un gest de omagiu şi recunoştinţă.” Periplul expoziţional a continuat la Casa Pogor (Muzeul Literaturii) din Iaşi şi la Mangalia, în cadrul primului Salon al artiştilor români de pretutindeni. Avea să urmeze o expoziţie personală, timp de o lună de zile, la Galeria Dialog din Bucureşti Expoziţia de la Bucureşti a fost a patra etapă pe parcursul itinerar din ţară, a expoziţiei „Fragmente”.

A expus în februarie 2008 la galeria celui mai mare Spital Universitar din München, în cadrul unui proiect care-şi propunea studierea efectelor sanogenetice şi armonizatoare ale lucrărilor de artă. Alături de sculpturi în lemn, bronz şi marmură, a expus lucrări de pictură, grafică şi artă digitală. Abordează o paletă foarte diversificată de medii şi mijloace de expresie.

Îşi doreşte o tabără de sculptură la Iojib

“Dorinţa mea (similară cu cea a lui Brâncuşi) este de a mă ridica deasupra materiei compacte, spre LUMINĂ, ca mijloc de expresie plastică (în cazul meu cvantele fotonice, emise de calculator), cât şi ca semnificant gnoseologic. Marmura albă de Carrara este lumina cristalizată a Italiei. De aici preferinţa mea de a lucra cu lumina, apa şi sunetul (cânt la caval şi într-un cor supratonic), materiale neobişnuite pentru un sculptor. Aş dori să organizez o tabără de sculptură în lemn şi piatră la Iojib (în jurul lacului de agrement, sau pe balta din capătul dinspre Baia Mare a satului, lângă care se află casa copilăriei), ca să rămână un semn al trecerii familiei noastre prin acele locuri”, declara Geo Goidaci în interviul amintit mai sus.

Expoziţii personale realizate de artist: 1984 – Galeria “Helios”, Timişoara, România, 1991 – Casa de şedinţă, München, Germania, 1993 – Forumul de Artă Arabella Park, München, Germania, 1994 – Galeria “O Sengers”, Olanda, 1994 – Műcsarnok, Győr, Ungaria, 1994 – The Boston Consulting Group, München, Germania, 1997 – Institutul de cercetare sistemică, Heidelberg, Germania, 1999 – Galeria”Eichholz”, Murnau, Germania, 2000 – Galeria “C. Brendel”, Kreuth, Bavaria, Germania, 2001 – Galeria “Eberle”, Pullach München, Germania. De asemenea participă la expoziţii de grup în USA, Italia, Franţa, Ungaria şi Suedia.

Dovadă a recunoaşterii harului său stau mărturie şi lucrările publice: “Acvarius” – Thansau/Rosenheim, Germania, “La Mamma di Gioi” – Comune di Gioi, Salerno, Italia, “Omul Lumină” – München, Germania.

Pentru generaţia tânâră devine un model paideic, reuşind în mod enigmatic să reliefeze ameţitor rezonanţe artistice şi spirituale în conştiinţa celor care au avut şansa de a-i admira creaţia. Cu temeinicie, dăruire, implicare, dar şi mult talent, a dat viaţă la numeroase opere, care reprezintă tot atâtea oaze de bucurie şi frumos, refugii memorabile ale sufletelor pustiite de agonia regimului politic trecut.

Geo Goidaci reprezintă brandul unei munci stăruitoare, plină de tenacitate, mereu în relansare, care – înainte de ’89 – nu dorea să-şi continue viaţa în schizofrenie şi în duplicitate, după cum el însuşi mărturisea. A fost mereu un căutător curajos, în artă şi în viaţă, şi ar fi momentul ca Satu Mare să îl redescopere.