Sculptorul Lehel Domokos a murit în această vară în California

Asculta acest articol

Lehel Domokos, sculptorul care a realizat fântâna arteziană din parcul din Centrul Vechi (în 1979), a murit în 26 iunie 2015 la reşedinţa sa din Laguna Hills, California. El plecase din România în 1982.

S-a născut în data de 11 noiembrie 1945 la Negreşti-Oaş, în familia lui Ambrus şi Emilia Domokos. A copilărit la Satu Mare, alături de două surori, Eniko şi Reka, şi un frate mai mare, Alpar. A fost student la Institutul “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti între anii 1963 şi 1969, la clasa renumitului sculptor Ion Irimescu, de la care a deprins fineţea detaliului.

Cariera lui este rezumată în “Dicţionarul Sculptorilor din România”, realizat de Ioana Vlasiu, Gabriel Badea-Păun şi Virginia Barbu, publicat în 2011 de Editura Academiei Române. După absolvirea facultăţii primeşte bursa Dimitrie Paciurea şi Premiul simpozionului de la Măgura. Artistul dovedeşte un interes special pentru modelarea stilizată a formelor şi volumelor, în ideea de a-şi transpune viziunea în bronz. Piatra este de asemenea unul din materialele de predilecţie, ale cărei caracteristici le adaptează şi supune conceptului său plastic. Preferă volumele geometrice. În 1971 are o expoziţie personală la Bucureşti. În 1973 realizează poarta de intrare în Sighetul Marmaţiei. În colecţia Muzeului Naţional de Artă Contemporană au rămas, dintre lucrările sale, “Zbor”, “Pasăre de foc”, “Compoziţie”, “Icar”, “Cantata”, “Taina”, iar la Muzeul de Artă Satu Mare există un “Cor de fete”.

Nemulţumit de viaţa în România comunistă, Lehel a renunţat la al doilea său prenume (acelaşi cu al lui Ceauşescu), iar la începutul anilor ‘80 a plecat din ţară. S-a căsătorit în Germania cu Magda, cea cu care a avut două fiice, Imola şi Timea. Cei doi s-au separat în 1997.Ajuns în Statele Unite, s-a stabilit în orăşelul Irvine din California şi a continuat să lucreze ca artist şi restaurator. Fiind un om mai retras şi prea puţin dornic de glorie, a expus mai rar, una din ocaziile cu care şi-a etalat lucrările fiind Expoziţia de Vară din Irvine în 2005. S-a ocupat mai ales de educaţia fiicelor sale, fiind un familist desăvârşit.

Printre pasiunile sale s-au numărat gătitul, lectura, grădinăritul, fotbalul, campingul şi schiul. Călătorea destul de des în Europa, întâlnindu-şi rudele şi prietenii. A fost foarte iubit de cei ce l-au cunoscut, mulţi amintindu-şi cu plăcere de căldura sa sufletească şi modul inteligent în care ştia să îşi transmită ideile.

Unul din ucenicii sătmăreni ai lui Lehel Domokos, sculptorul în lemn Vasile Koter, ne-a povestit: “3 ani am fost lângă el, în anii 1973-1975. Era extraordinar de prietenos, explicativ, răbdător. A lăsat să fac singur lucrarea respectivă, numai mi-a explicat cum e mai uşor. Tema el a ales-o, eu mai mult am finisat lucrările. Am ajutat la statuia «Maternitatea» care este în pivniţa Muzeului, o statuie de bronz, mare (informaţie neconfirmată de cei de la Muzeu – n.red.). A fost trimis în Franţa în schimb de experienţă şi n-a mai venit înapoi. Pe urmă s-a stabilit în New York şi s-a ocupat cu restaurări.”

La sfârşitul anului 2014 Lehel Domokos a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală (glioblastom multiform) care i-a afectat capacitatea de a vorbi şi a sfârşit prin a-i curma viaţa, la 69 de ani. Sensibilitatea, blândeţea şi creativitatea sa i-au influenţat pe toţi cei cu care artistul sătmărean a intrat în contact. Respectându-i dorinţa, familia i-a incinerat trupul, iar cenuşa a fost împrăştiată în Oceanul Pacific. Prieteni din întreaga lume, inclusiv sătmăreni, au lăsat zeci de mesaje de condoleanţe pe o pagină memorială de Internet.