Secretele Bucureștiului interbelic: Lux și decadentă sub lumina roșie

Asculta acest articol

În Bucureștiul interbelic, celebrelor “fetițe dulci” le aprindeau clienților imaginația și aprindeau pasiunile cele mai arzătoare, în localurile cu felinar roșu la intrare. Acestea erau preferatele nu numai ale Regelui Carol al II-lea, ci și ale poetului Ion Barbu.

În perioada interbelică, Capitala României era un amestec vibrant de culturi și influențe, fiind adesea numită “Micul Paris” pentru atmosfera sa cosmopolită și decadentă. În acest context, bordelurile și casele de toleranță erau parte integrantă a vieții urbane, oferind un refugiu pentru dorințe interzise și fantezii neîmplinite.

Cele mai cunoscute dintre aceste locații se găseau pe străzile celebre precum Ion Câmpineanu, Șoseaua Ștefan Cel Mare sau Batiștei, atrăgând clientele cu nume precum “Napoleon”, “Șchioapa”, “Tanti Berta”, și altele. Aceste domnițe, ale căror nume evocau pasiune și mister, își îndeplineau promisiunile de amor și atingeri interzise în întunericul localurilor cu felinar roșu.

Reglementate de autorități, bordelurile ofereau servicii cu respectarea unor reguli stricte de igienă și comportament. Fetele erau supuse unor controale medicale regulate, pentru a preveni răspândirea bolilor venerice. Printre cele mai faimoase bordeluri se număra “Crucea de Piatră”, locul unde regele Carol al II-lea și-a petrecut multe nopți, înconjurat de lux și exclusivitate.

În aceste localuri, clientela era una selectă, alcătuită din oameni de afaceri, politicieni și aristocrați, care plăteau sume mari pentru serviciile oferite. Regele Carol al II-lea era cunoscut pentru apetitul său carnal, plătind sume generoase pentru întâlniri discrete cu domnițele bordelului. Despre escapadele sale, istoricii au scris pagini întregi, iar memoriile contemporanilor sunt pline de amintiri și anecdote.

Tarifele variau în funcție de luxul localurilor și prestigiul fetelor. În bordelurile de lux, profesionistele câștigau sume exorbitante, în timp ce în cartierele mai modeste, prețurile erau mai accesibile. În ambele cazuri, însă, dorințele și nevoile clienților erau satisfăcute cu aceeași abilitate și pasiune.

Impactul cultural și social al bordelurilor din Bucureștiul interbelic a fost semnificativ, ele devenind subiecte de dezbatere și inspirație pentru scriitori și artiști. După instaurarea regimului comunist, aceste locații au dispărut, dar amintirile despre ele rămân vii în memoria colectivă, ca parte a unei epoci fascinante și controversate din istoria orașului.