“Serviciile”, din nou o problemă?

Asculta acest articol

Un dialog aprins între președintele Băsescu și procurorul general al României Laura Kovesi ne reamintește că de la Revoluție au trecut aproape 20 de ani și încă nu se știe cine au fost cei care au împușcat 1.700 de oameni. Nu dovedește asta că serviciile speciale nu sunt bine informate? N-ar trebui să vorbim despre neputința Justiției, ci mai degrabă de lipsa de interes a serviciilor secrete pentru aflarea adevărului. Cum toate serviciile sunt în subordinea președintelui, de ce nu le-a trasat sarcina de a furniza date despre ce s-a întâmplat în decembrie 1989?
La 20 de ani de la dispariția comunismului serviciile secrete continuă să-și păstreze importanța. În ochii românilor, cine stăpânește serviciile deține puterea. Constituțional, tot ce înseamnă informație se adună la instituția de la Cotroceni. Comunitatea de informații se pare că nu cuprinde serviciul de la Interne. Celebrul “doi ș-un sfert” nu-și aduce aportul la buna informare a șefului statului.
Și de aici o întreagă tevatură. Ca și cum cu ochiul liber nu s-ar vedea ce se întâmplă în țara asta, politicienii se lasă vrăjiți de mirajul secretelor pe care le dețin serviciile speciale și se atacă în draci pe această temă. Miza ar fi Ministerul de Interne. În urma unor remanieri guvernamentale ar urma ca PSD să cedeze ministerul Administrației și Internelor.
În schimbul cărui minister? Este în mod sigur o prostie. Dacă zvonul a fost lansat de servicii? Asta ar demonstra inteligența lor și implicarea în politică. Dar lucrurile nu stau așa. Elena Udrea a spus foarte clar că vicepremierul Dan Nica, șeful ei pe linie de guvern, ar trebui remaniat. Mai clar de atâta nu se poate. Pe de altă parte, pentru lansarea de zvonuri nu mai e nevoie de servicii ca pe vremea lui Ceaușescu, mass-media își face datoria mai mult decât suficient, punând gaz pe foc ori de câte ori are ocazia.
Fără îndoială, după ce “amplificarea scandalurilor politice cade în sarcina presei, e destul ca “serviciile” să arunce semințele de scandal. În asta constă forța lor.
Nu întotdeauna câștigă cei ce controlează instituțiile statului. O dovadă în acest sens este chiar victoria lui Traian Băsescu din 2004. Cu președintele Iliescu la Cotroceni și Adrian Năstase la cârma unui guvern autoritar, firava opoziție formată din PNL și PD a înregistrat o victorie istorică. Este adevărat că de foarte scurtă durată, în mai puțin de doi ani producându-se o ruptură. Este interesant de văzut care va fi fost rolul “serviciilor” în destrămarea Alianței DA.
În același timp se pune întrebarea cum de PD a reușit să se certe cu PNL, iar după câțiva ani figura o repetă cu PSD. Dar asta este o altă poveste.
Oamenii de bun simț înclină să creadă că avem de-a face cu o falsă problemă. Rolul instituțiilor este bine stabilit de lege. Ele par a fi la adăpost de amestecul politicului. Cam la fel cum sunt instituțiile deconcertate în fruntea cărora partidele și-au numit oameni de încredere?
În fostele țări comuniste, cu precădere în România, tot ce se trage din fosta securitate i se atribuie un rol negativ, chiar demonic. Poate că revenirea în actualitate a serviciilor este o falsă problemă, dar obsesia există și găsește un câmp roditor mai ales în timpul campaniilor electorale pentru alegerea președintelui.
SRI, SIE, SPP sunt direct interesate în alegerea viitorului lor șef. Este un amănunt semnificativ. S-a spus că Traian Băsescu ar fi părăsit de servicii. Este o informație care nu poate fi verificată, la fel cum nu va putea fi verificată nici implicarea lor în alegerea viitorului președinte. Adevărul e că în jurul acestor instituții de tristă amintire s-au creat multe legende. Iar politica la vârf performantă e de neconceput  fără legende. Din păcate și disputa directă dintre șeful statului și procurorul general, la sfârșitul mandatului, în zilele premergătoare campaniei electorale este tot un fel de legendă, o poveste de adormit durerea celor care și-au pierdut copii, frați, mame și tați în așa-zisa revoluție.