Sfantul Antonin din Florenta – episcop (1389-1459)

Asculta acest articol

Fiul unui notar din marele oras Florenta, Antoniu s-a nascut in anul 1389 si la botez i s-a dat numele de Anton. Mai tarziu, datorita staturii lui mici si sanatatii subrede, i s-a spus Antonin.

Tot pentru acest motiv, cand, la varsta de 14 ani, a cerut sa fie primit in manastirea calugarilor dominicani din oras, a fost amanat pentru un an de zile, cerandu-i-se, pentru a-l descuraja, sa invete pe de rost Decretaliile lui Gratian.

Dupa un an, se prezinta cu imensul volum de legi stiut pe dinafara si este primit in Manastirea “Sancta Maria cea Noua”, unde il intalneste pe renumitul pictor Giovani da Fiesole, cunoscut sub numele de Fra Angelico.

Incepand din anul 1413, cand este sfintit preot, indeplineste diferite misiuni in cadrul Ordinului Dominican, fiind numit vicar, vizitator superior local la Fiesole, Roma, Napoli, Florenta. Desi cu o sanatate subreda si adesea chiar bolnav, desfasoara o activitate imensa, atat pe taram administrativ, cat si spiritual.

El i-a incredintat lui Fra Angelico sarcina de a decora Manastirea “Sfantul Marcu” cu picturile ce au ramas ca adevarate capodopere. E de mirare ca in mijlocul atator ocupatii a gasit timp si pentru a scrie numeroase lucrari, intre care un loc deosebit il merita Summa moralis, o mare enciclopedie sistematica a teoriei si practicii vietii crestine.

In toate lucrarile sale, se observa grija de a lasa la o parte discutiile savante si a se opri indelung asupra a ceea ce considera util pentru el si pentru altii. Insista in chip deosebit asupra ascultarii si cunoasterii invataturii crestine, si asupra folosirii dese si corecte a sfintelor sacramente.

Era un om practic, sensibil la problemele sociale ale timpului sau, silindu-se sa dea o orientare crestineasca miscarii de renastere culturala si sociala.

A insistat si a reusit sa organizeze o asistentamedicala sistematica dirijata de autoritatea orasului; avand un bagaj de cunostinte extraordinar de mare in materie de religie, drept, politica, economi; zilnic trebuia sa primeasca in audientanumerosi vizitatori, din toate treptele sociale, care veneau sa-i ceara sfatul in diverse probleme; si a fost numit: “Antonin al consfatuirilor”.

Intre timp, ramane vacant scaunul arhiepiscopal din Florenta; Papa Eugen al IV-lea, probabil la sugestia lui Fra Angelico, care lucra la Roma o pictura ceruta de Supremul Pontif, il numeste arhiepiscop pe fratele Antonin.

Cel dintai ce a ramas surprins, si chiar inspaimantat de aceasta numire, a fost insusi Antonin, care a fugit sa se ascunda la Marema. In cele din urma, facand act de supunere, a acceptat. Cu toate suferintele fizice care-l asaltau in permanenta, timp de 13 ani, a pastorit turma incredintata, vizitand toate parohiile mergand calare pe spatele magaritei, asemenea unui umil frate calugar.

Poporul florentin il iubea ca pe un parinte, deoarece Sf. episcop, intr-o anumita situatie, i-a luat apararea chiar impotriva lui Cosimo de Medici, stapanul puternic si temut al Florentei. Acest adevarat pastor bun, umil si invatat, plin de zel si de bunatate, s-a jertfit pentru turma sa pana in pragul mortii, care, in ziua de 2 mai 1459, i-a inchis ochii. A fost declarat sfant la 31 mai 1523, de catre Papa Adrian al Vl-lea.

Numele Antonin este un diminutiv de la Anton; datorita apropierii de pronuntare cu cuvantul grec anthos = floare, se considera ca ar fi posibil ca Anton sa insemne floare, persoana care promite sa aduca roade bogate.

Sfantul Antonin ne arata ca harul lui Dumnezeu si efortul statornic al omului aduc roade bogate, chiar atunci cand statura lui este mica si sanatatea subreda.

(Vietile sfintilor)