Asculta acest articol
Există doi sfinţi cu acest nume: unul a fost episcop de Auxerre, altul, episcop de Paris; astăzi fiind comemorat episcopul de Paris.
El, cu ajutorul regelui Hildebert, a construit o mănăstire închinată mai întâi Sfintei Cruci şi Sfântului martir Vincenţiu în 558; la vârsta de peste optzeci de ani, a încetat din viaţă şi a fost înmormântat în biserica mănăstirii, biserică rămasă în picioare, astăzi fiind una dintre cele mai vechi ale Parisului şi purtând numele Sfântului Gherman: Saint-Germain-des-Prés.
Numele Gherman ar putea fi alăturat de latinescul germanus = locuitor venit din Germania. Mai sigur, trebuie legat de substantivul germen, germinis = sămânţă, germene; de aici provine germanus – din aceeaşi sămânţă, bun, adevărat, precum în expresia frater germanus = frate bun.
Probabil că acesta este înţelesul preferat de oamenii credincioşi. Martirologiul Roman înscrie unsprezece sfinţi care au purtat acest nume şi care au dovedit cu faptele lor că se consideră fraţi buni ai tuturor oamenilor. Creştinii dintâi se adresau unul altuia cu numele de „frate”, convinşi că botezul i-a înfrăţit prin Cristos.
Fii primul care comentează