Sfantul Martin I – papa si martir (? – 655)

Asculta acest articol

De loc din Todi (Umbra, Italia), Martin ajunge diacon al Bisericii din Roma. Dupa moartea Papei Teodor, in ziua de 13 mai 648 este ales ca succesor la scaunul pontifical.

In acest timp, imperiul roman de rasarit era condus de catre imparatul Constans al II-lea, iar imperiul de apus, cu capitala la Ravena, era condus de un exarh care guverna in numele imparatului de la Constantinopol. In Biserica aparuse o noua erezie, numita monotelism, erezie care se impotrivea invataturii stabilite de sfintele sinoade.

Indata dupa alegere, Martin a luat in mana cu hotarare carma barcii lui Petru. Nu a cerut, si nici nu a asteptat ca alegerea sa sa fie ratificata de imparatul Constans al II-lea, care cu un an mai inainte semnase un document in apararea invataturii gresite a monotelistilor. Pentru a impiedica raspandirea acestei erezii, Papa Martin a convocat in bazilica laterana un mare Conciliu, la care au fost invitati toti episcopii din Occident.

Condamnarea tuturor scrierilor monoteliste, ratificata in cinci sesiuni conciliare solemne, a provocat o reactie violenta la curtea din Constantinopol. imparatul ordona exarhului din Ravena, Olimpiu, sa mearga la Roma si sa aresteze pe Papa.

Olimpiu a voit sa depaseasca ordinele imparatului, si cu ajutorul scutierului sau a planuit sa-l asasineze pe Martin I, in timp ce savarsea Sfanta Liturghie in bazilica Santa Maria Maggiore. In momentul cand s-a apropiat sa primeasca Sfanta Impartasanie din mainile suveranului pontif, scutierul si-a scos pumnalul de sub manta, dar in aceeasi clipa a orbit.

Probabil ca acest fapt l-a determinat pe Olimpiu sa-si schimbe atitudinea si sa se impace cu Sfantul Pontif. Mai mult chiar, au discutat proiectele unei lupte armate impotriva Constantinopolului. In 653 Olimpiu moare de ciuma. imparatul isi poate duce la capat razbunarea, poruncind noului exarh de Ravena, Teodor Calliope, sa-l aresteze pe papa.

Acuzat de a fi ocupat in mod ilegitim inalta functie pontificala si de a fi uneltit impreuna cu Olimpiu impotriva Constantinopolului, Martin este adus cu corabia in cetatea de pe malul Bosforului. Calatoria a durat mult, cincisprezece luni, si a fost inceputul unui crud martiriu.

In timpul numeroaselor opriri, nu s-a ingaduit sa se apropie de Martin nici unei persoane din multimile de credinciosi veniti sa-l intampine pe Papa; nu i se dadea nici macar apa sa se spele.

Ajungand in Constantinopol la 17 septembrie 654, Papa este dus in piata publica si intins pe salteaua sa rupta, este expus timp de o zi intreaga insultelor poporului; dupa aceea este aruncat pentru trei luni in inchisoarea Prandiaria. Apoi a inceput un lung si istovitor proces, in timpul caruia atat au fost de mari torturile la care a fost supus, incat acuzatul a fost auzit murmurand: “Faceti cu mine tot ce vreti; orice fel de moarte pentru mine va fi o binefacere”.

Degradat public, dezbracat si expus asprimii frigului, incarcat cu lanturi, a fost inchis in celula rezervata condamnatilor la moarte. In ziua de 26 martie 655 a fost scos din celula si in secret expediat la Chersonez, in Crimeea, pentru a-si petrece restul vietii in exil.

A suferit de foame si s-a consumat in cea mai totala parasire timp de alte patru luni de zile, pana cand, la 16 septembrie din anul 655, moartea l-a smuls din locul suferintelor si l-a incredintat Pastorului Pastorilor, sa-i unga ranile adanci cu vinul bucuriei fara de sfarsit si cu untdelemnul vietii dumnezeiesti.

(din Vietile sfintilor)