Asculta acest articol
Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei – S-a născut în jurul anului 270, în Askia, Cipru. Sfântul a fost căsătorit şi a avut o fată pe nume Irina. După moartea soţiei, a fost înscăunat ca episcop al Trimitundei, oraş pe care l-a păstorit până în anul 348, când s-a mutat la cele veşnice.
Numele său provine de la cuvântul ‘spiris’, care în limba greacă înseamnă ‘coşuleţ’, ca urmare a scufiei pe care o purta, din smerenie, în locul mitrei episcopale.
În timpul persecuţiilor desfăşurate sub împăratul Maximian (295 d.Hr.), Sfântul Spiridon a fost arestat şi supus supliciilor. Pentru mărturisirea credinţei şi refuzul apostaziei i s-a scos ochiul drept şi i s-a tăiat pulpa stângă. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, unde a uimit pe mulţi cu simplitatea cu care a explicat credinţa ortodoxă. El a explicat Taina Preasfintei Treimi ţinând în mână o cărămidă şi a făcut prin rugăciune ca aceasta să se desfacă în elementele din care era alcătuită. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii şi a început să curgă apa din partea de jos, iar pământul a rămas în mâna Sfântului Ierarh. Prin această minune Sfântul Spiridon a argumentat unitatea de fiinţă a celor trei persoane ale Sfintei Treimi şi consubstanţialitatea lor.
Cântările îl numesc ‘Spiridon cel înţelept, cel blând şi simplu, cel întreg şi fără răutate’. Multe irmoase cântă frumuseţea lui morală, caracterul liniştit şi ‘lesne iertător’ al sfântului: ‘în pământul celor blânzi ajungând, părinte, ca un blând şi milostiv şi curat făcându-te’; ‘fără de răutate, drept, blând, milostiv şi răbdător, primitor plin de dragoste de străini, ierarh preasfinţit şi cu evlavioasă înţelepciune împodobit’.
După o viaţă smerită, închinată lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Spiridon s-a mutat la cele veşnice în anul 348, fiind îngropat în Biserica ‘Sfinţilor Apostoli’ din Trimitunda. După ce saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul său pentru a-i muta moaştele la Constantinopol. La căderea Constantinopolului în mâinile turcilor, în 1453, sfintele sale moaşte au fost mutate în Serbia, iar de aici un părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, le-a adus în Grecia, Corfu. Aici se află într-o biserică la 100 de metri de mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora.
Pentru vieţuirea sa curată Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni încă din timpul vieţii, astfel, prin rugăciunile sale a vindecat pe împăratul Constans (337-350) şi a înviat fiul unei femei căreia i-a poruncit apoi să nu spună nimănui de această minune. După trecerea Sfântului Ierarh la cele veşnice, Dumnezeu, pentru rugăciunile sfântului, a izbăvit insula Cipru de foamete (1550), epidemie (1630), de ciumă (1673), salvând-o şi de asediul turcilor otomani (în 1716).
Fii primul care comentează